Nu dau nume.

       Cred că aveam vreo zece ani când am văzut un film care m-a impresionat pentru întreaga viaţă. Ieri, găsindu-l ca prin farmec undeva, l-am revăzut, cu un tremur de emoţie. Catastrofă. Recunosc temele, cele care m-au impresionat şi bântuit multă vreme de-atunci, care contează şi azi pentru mine, şi foarte vag actorii. Dar nimic, nimic din farmecul, din pertinenţa, din forţa care mă copleşiseră înainte. Filmul este sufocant de simplist şi chiar prost. L-am oprit, neputând crede că e acelaşi; am verificat din nou datele: e fără nici o îndoială acel film…
       Uluială; prostraţie. Cine suntem?
       Aureola amintirii nu are nimic de-a face cu amintirea. Ce eroare, să scotoceşti prin memorie. N-ar trebui să revedem niciodată locurile copilăriei, oamenii, prietenii, imaginile de atunci. Casele sunt mai mici, străzile sunt mai înguste, lumina e mai mohorâtă, oamenii regăsiţi, carcase goale, sunt un dezastru uman şi biologic. O să regretăm. Mai devreme sau mai târziu, o să regretăm.

Bulgaria destinatia de vara preferata de romani

De ce sa vizitam Bulgaria?
Pentru ca este o tara aflata in plin progres, care pune accent foarte mare pe tot ceea ce inseamna turism! Bulgaria are un relief complex, cele mai notabile forme de relief fiind: Campia Dunarii, Muntii Balcani si Muntii Rodopi. Balcanii sunt dispusi intr-un lant care strabate tara de la est la vest, in timp ce cele doua masive muntoase Rila si Pirin marginesc Muntii Rodopi catre est. Aici se afla cel mai inalt punct al peninsulei Balcanice, Musala (Muntii Rila, fiind aflati destul de aproape de capitala), care atinge 2.925 m. Iesirea la Marea Neagra asigura Bulgariei avantul economic, turismul international fiind extrem de dezvoltat pe litoralul bulgaresc.
Clima Bulgariei este dinamica datorita situarii la intalnirea maselor de aer mediteraneean si continental, cu participarea muntilor ce au efect de bariera. De mentionat este faptul ca diferenta de temperatura intre nord si sud este de doar 1 grad, si ca precipitatiile ajung la 630 mm pe an, fluctuand in functie de zona (in munti ajung si pana la 2.500 mm). Iarna, masele de aer continental aduc mari cantitati de zapada.
In ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinatie turistica importanta, statiunile de aici inscriindu-se pe lista celor mai ieftine statiuni litorale din Europa. Majoritatea celor ce aleg sa viziteze Bulgaria prefera sa petreaca cel putin un weekend aici indiferent ca o fac la ski, pe litoral, ori vizitand importante vestigii locale. Cu totii sunt incantati de timpul relaxant petrecut pe pamant bulgar si doritori sa revina pe aceste meleaguri civilizate.
In principal, plajele au o latime de 150 de metri, cu o lungime de 5 km. Nisipul este fin, apa marii este calda, curata si calma. Adancimea apei nu depaseste (in general), 1,6 m la o distanta de 100-150 metri de mal.
Cand e cel mai bine sa mergem?
Fiind o tara complexa atat din punct de vedere geografic (munti inalti, cu deschidere larga la Marea Neagra), cat si din punct de vedere istoric, putem afirma fara retineri ca Bulgaria este o tara ce poate fi vizitata in orice perioada a anului. Totusi, vara aduna anual zeci de mii de turisti (in cel mai mare numar germani, romani si greci) datorita plajelor intinse, curate si a personalului extrem de politicos si civilizat. In ultimii ani, numarul de turisti a crescut semnificativ si pe parcursul iernii in special datorita noilor statiuni de ski, dotate cu cele mai performante instalatii.
Oricand am merge, este recomandat sa ne rezervam o vacanta din timp (un early booking Bulgaria este recomandat in special datorita raportului calitate-pret foarte bun, dar si pentru a prinde o perioada cat mai potrivita alegerii noastre) si sa nu ne grabim in a face o alegere. Nu toate agentiile turistice ofera reduceri la early-booking, dar putem solicita, si daca nu, ne adresam celor care au astfel de tip de reducere.
In ce statiuni e cel mai bine sa mergem?
Pentru cei interesati sa viziteze diverse orase ce adapostesc vestigii importante, alegerea nu va fi una usoara! Printre principalele destinatii turistice se numara capitala Sofia, orasul medieval Veliko Tarnovo, statiunile de pe litoral Nisipurile de Aur (situata la 17 km nord de centrul orasului Varna, una din destinatiile preferate de tineri din intreaga lume), Albena (aflata la 12 km de Balciv si 30 km de Varna, cu un stil arhitectonic unitar si unic, cu hoteluri situate exact pe plaja, orientate spre soare), ori Obzor, Konstantin si Elena (ce se regaseste in apropierea statiunii Nisipurile de Aur). De retinut este si faptul ca majoritatea hotelurilor din zona litoralului au si piscine si ca statiunile montane Bansko, Pamporovo si Borovet sunt noi si atrag mii de turisti anual.
Doua judete din sudul Dobrogei de astazi au fost integrate Romaniei in perioada 1913-1940, cand Cadrilaterul, inclusiv Balcicul a fost redobandit de Bulgaria. Aici s-a ridicat complexul arhitectural de la Balcic, resedinta regala, organizat si decorat dupa gustul reginei Maria. Castelul Balcic era resedinta de vara preferata a reginei. Celebra gradina botanica este unicata in Europa Centrala si de Est, mai ales datorita colectiei de cactusi. Complexul se afla pe tarmul Marii Negre, la o distanta de 42 de km de Varna.
Ce putem cumpara de aici?
Bulgaria ramane cel mai mare producator din lume de uleiuri si esente pentru parfumuri – uleiul de levantica si cel de trandafir sunt de inalta calitate. Vinul, de asemenea, este de o calitate remarcabila!

Acum nu am decât să jubilez.

 Poporul acesta n-are statui, sculptură antropomorfă. Trebuie să-ţi dai întîlnire acum 6000 de ani, pe acest teritoriu, ca să dai peste câteva statuete, la un trib venit din Anatolia. De atunci, nimeni care să fi pus mâna pe un bulgăre de lut să modeleze cu el o formă umană… Toate culturile pot invoca o artă primitivă. Mai apoi, în acei faimoşi 1000 de ani lipsă (300-1300 e.n.), nici o statuetă, nici o siluetă umanoidă pe un ciob de vas, din care să-ţi dai seama cum se vedeau, nici măcar o frescă, o urmă de mână suflată pe un perete de peşteră. Nu doar că nu există ‘artă’ valahă (sau ceva valah, orice – un zid, un drum, o urmă). Dar e tot mai limpede, în afara câtorva grupuscule sălbăticite de oieri ascunse în munţi, pe aici a trecut cine a vrut, nu locuia nimeni. Un întreg câmp al absenţei, iar apoi al metisajului etnic total, o Völkerwanderung străbătută de la un capăt la celălalt de cântece de jale, o interminabilă cultură a doliului. Ce moştenire. Să faci din dansul ăsta de umbre tremurânde o istorie… Din nefericire, orice iluzie e interzisă. Votum solvit.

       Eduardo Arroyo: ‘Nimic nu rămâne din lucrurile în care am crezut’.
       Nimic… Când afirmi cu siguranţă asta, foarte puţine lucruri mai rămân din tine. E un fel de a te naşte din nou, fiindcă nimeni, cu adevărat, nu există în afara convingerilor sale. Eşti asemeni unui comatos, unui amnezic. Ar trebui să ţi se dea altă identitate, un alt nume şi s-o porneşti prin păduri, ca bătrânii indieni alungaţi de acasă. (Ce idee, să ceri oamenilor să renunţe la convingerile lor, să se nască din nou, să îşi dea naştere…)

       Privesc ce se întâmplă la Paris, în Lyon, în atâtea alte locuri. Îţi spui: ‘Franţa va deveni musulmană’. Sună ca o frază oarecare.
       Creştinismul, înduioşător de slab. La o abaţie care sărbătorea 1000 de ani de la înfiinţare am văzut strânşi o sută de oameni… Nu încetez să-mi repet: ‘Mi-e indiferent’, cu un aer convins.

       E acum lipsit de orice îndoială că Montherlant a fost pedofil. În cel mai incredibil sordid, aborda copiii pe stradă sau la cinematograf, pe cei de 8-10, până la 14 ani. Alături de  Peyrefitte, întreţinea tot felul de copii din familii sărace, cumpărând tăcerea părinţilor etc. E un lucru cumplit drama unei minţi strălucite care se ştia atinsă de acest morb. Cu aşa ceva nu poţi trăi: ori accepţi, şi atunci eşti un fel de mort în viaţă dispreţuindu-se în fiecare clipă, ori te suprimi. La un asemenea nivel de luciditate, nu poţi investi cu sens simbolic ce trăieşti, nu te poţi minţi, nu poţi drapa, s-a terminat. Fiecare zi e o tortură, una fără apel. O formă de monstruozitate care refuză să se mântuie (medicaţie, abstinenţă, sinucidere), şi pe de altă parte nu poate uita. Problema e că ştii ultimativ că în fiecare dimineaţă te scoli tot cu tine, şi că ţestei tale trebuie să-i corespundă un glonte.

       Memorie deficitară. Uit constant cuvinte, nume, idei, fraze întregi pe care nu am prezenţa de spirit să le notez. Ceva neconsemnat e şters peste o zi sau două; ca şi cum un lucru, odată formulat în minte, ar dispărea ca problemă. O ereditate problematică, sunt sigur. Nu e chiar nejustificat să-ţi urăşti genitorii. Când te gândeşti că nu s-au jenat să-şi perpetueze vesel tarele. (Cât de vanitos trebuie să fii ca să produci un ‘urmaş’, ce idee trebuie să-ţi faci despre tine!…) Tragi resemnat pietrele de moară, povara lor.

       Am aşteptat mult soarele ăsta asasin. Acum nu am decât să jubilez.

X.

Uluit şi dezgustat de eroarea inexplicabilă a lui X, care a putut spune într-un interviu că Cioran a trăit în Franţa din leafa Simonei Boué… A trăit din traduceri, integral efectuate sub pseudonim, din engleză în franceză, de tot felul de cărticele şi broşuri, vreme de 25 de ani, până în ’70, cînd cărţile încep să aducă un oarecare venit. Acesta era interesul lui pentru limba engleză. E vizibil, dacă vrei să cauţi puţin, din Caiete şi din scrisori. A încercat să intre în Cercetare (blocat de Goldmann), a lucrat ca redactor de carte la o editură vreun an şi ceva. Chiria pe care o plătea era, cu propriile spuse, ‘ridicolă’: 300 de franci (o carte costa 100 de franci), sumă sub-modică pe care şi-o putea permite paritar cu Simone, şi care a fost salvarea lui. Dar trăia din cât avea. Se hrănea foarte prost şi întotdeauna la limită; în unele fotografii e de o slăbiciune uluitoare; se îmbrăca de la piaţa de vechituri şi avea în casă mobile din împletituri de răchită. O existenţă spartană, totul pentru a avea o independenţă şi libertate, ceea ce pentru el însemna: ‘să nu fii sclavul nimănui’. Să crezi că un spirit de orgoliul lui C. ar fi acceptat să fie întreţinut de o femeie, şi asta să poată trece în biografia lui, înseamnă să-ţi fi pierdut o clipă minţile.
       Emisă prima oară de Friedgard Schulte, cred, acreditarea unei asemenea stupidităţi patente e inexplicabilă. În epoca în care tot ce rămâne din tine sunt fragmente de Wikipedia, iar personalitatea e fapt divers şi detaliu infamant, e un fel de atentat la discreţie şi inteligenţă. Sufleteşte, ştii prea bine că n-ai fost niciodată elevul lui Noica ci, până în vârful unghiilor, prin structură şi convingeri, discipolul lui Cioran. Vorbele tale au oarecare greutate în ochii celorlalţi. El nu a lăsat precizările necesare (de altfel, ce temă…). Dar cei care-i supravieţuiesc scriitorului au datoria să vegheze.
       Resemnare. Nimic bun nu i-a venit lui Cioran din partea originii sale.
       …Să fugi mai bine de jumătate de secol, să schimbi ţara, să refuzi să mai vorbeşti limba – şi totuşi să nu poţi scăpa de râia românească mi se pare mai mult decât un nenoroc sau strategie de recuperare post-mortem a culturilor mici: e un blestem de minorat. Ce dovezi mai vrem că omul ăsta a dispreţuit din rărunchi valahul? Nu-i putem citi imprecaţiile (nimeni n-a lăsat mai radicale decât el)? Cât ne mai permitem să anexăm la ‘neam’ individualităţi care l-au abhorat, l-au detestat, l-au vomitat structural, şi care s-au definit nu doar în opoziţie cu el, dar în indiferenţă? Sartre observa resemnat că a muri înseamnă să devii prada celor vii. Cioran nu e un ‘filozof român stabilit în Franţa’, cum treptat e acreditat – wikipedic – până şi de revistele străine. Asta e ca şi cum ai spune ‘filozof patagonez’. E un filozof francez născut undeva în Est: francez de adopţie, metec cultural, dacă ‘european’ şi ‘universal’ nu e de ajuns. Un ins care a fost ce a fost pentru că a asimilat Franţa, nicidecum România. Singurul merit pe care-l are România în biografia lui Cioran este că a fost părăsită.
       Cioran n-a fost un filozof român nici când trăia aici şi scotea acele cinci cărţi în româneşte, scrise cu fiere şi sânge, deliruri lirice ale unui ins prins în capcană. Pentru asta ar fi trebuit ca România să existe şi în alţi ochi decât în ai ei proprii. A fost marcat de spaţiul european şi şi-a imaginat mereu o altă ţară, o altă cultură, un alt colţ geografic, un alt destin. Cine n-a înţeles asta n-a priceput prima pagină din el.
       De ce nu poţi fugi de România? Oare nici statutul de apatrid nu te pune la adăpost de ‘naţionaliste’ recuperări postume? Nici scrisul în altă limbă? Nici renunţarea la tot? Ce probe ar mai trebui să dăm? O ţară nu e o placentă eternă, o hârtie de muşte sau o boală venerică. Mă întreb dacă mai există în lume alcătuire – sau improvizaţie – teritorială cu un mai libidinos contact epidermic pentru victimele ei.
       Oare n-ar trebui să existe declaraţii solemne de renunţare la patrie, pe care să le faci şi să fii sigur, apoi, că nu mai auzi în veacul vecilor de ea? Să ni se spună doar atât: unde putem semna?

Despre toamna si ghicitori

Tocmai cand speram ca ne vom bucura si in noiembrie de o vreme la fel de frumoasa ca in restul acestei toamne atipice, iata ca vremea ne da peste cap toate planurile si descoperim inca odata frumusetile toamnei. Insa la drept vorbind, nu noi suntem cei ce le descoperim ci copii nostri care, oarecum suparati de trecerea verii ar trebui invatati ca fiecare anotimp are si partile lui frumoase iar toamna este cu adevarat o comoara de bunatati si frumusete.
In contextul asta m-am gandit sa fac un articol in care sa va povestesc despre niste ghicitori pentru copii pe care le-am descoperit recent si care mi se par nu numai reusite ci si foarte educative, povestind despre vremurile in care internetul nu exista iar cei mici erau obligati sa apeleze la carti pentru a descoperi mai multe despre lumea ce ii inconjoara.
Interesant mi s-a parut si faptul ca pe site-ul unde erau postate ghicitorile era propus un mic concurs pentru cei mici in care ei trebuiau sa ghiceasca raspunsul la fiecare "enigma in versuri" si pentru fiecare raspuns corect ei primeau un punct, urmand ca la sfarsit, in functie de numarul de puncte sa primeasca un mic premiu.
Insa motivarea este secundara fata de caracterul educativ al acestor ghicitori. Ele ii pot invata pe copii mai multe lucruri despre principalele elemente ce definesc anotimpul toamna, ii poate familiariza cu schimbarile prin care trece natura in aceasta perioada si ii va face cu mult mai receptivi la ceea ce se intampla in jurul lor.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care un mic joc cu ghicitori in familie reprezinta o excelenta solutie pentru a petrece timpul impreuna, reusind in acelasi timp sa stimuleze si imaginatie celor mici, determinandu-i sa caute la randul lor alte subiecte de ghicitori pe care sa le propuna parintilor.
Iata spre exemplificare o asemenea ghicitoare:
Tarus galben ascutit
In pamant sade infipt.
Un iepuras l-a gasit
Si pe loc la rontait.
Cine este? L-ati ghicit?


Stiti raspunsul? Ia sa vedem? Tarus galben ascutit In pamant sade infipt, ce ar putea sa fie? Cam greu de ghicit pana intra iepurasul in scena care imediat rontaie misteriosul nostru tarus. Si ce le place iepurilor cel mai mult? Da, morcovii,  acele legume gustoase si dulci ce se culeg inclusiv toamna...daca scapa de iepuri.

X.

 Lui X. Nu m-am putut desprinde, ascultându-te, de cele trei condiţii necesare: trebuie să ai anvergură, sau dacă nu talent, sau dacă nu şarm. Nu e deloc sigur că ele vin în ordinea asta. Dar dacă, privind onest, simţi că nu te încadrezi decisiv în una dintre ele, aşa încât să poţi descrie inedit lumea, renunţă: nu ai o personalitate.
       Încearcă să nu foloseşti la tot pasul ‘mi-am zis că…’ şi ‘pesemne’ şi ‘în clipa în care’ şi ‘pe lumea asta’ şi ‘splendoare’, ca un maître d’hôtel. Uită-le. Încearcă să recompui o exprimare cu sens din cuvintele cele mai simple, cu conectori dintre cei mai simpli.
       Găseşte un interval în care eşti singur acasă. Aşează-te în faţa oglinzii şi începe să înjuri. Foloseşte cele mai odioase şi orduriere cuvinte pe care ţi le aduci aminte, articulându-le apăsat, scrâşnit, în timp ce te priveşti. E important: în timp ce te priveşti. În câteva minute va debuta, poate, procesul vindecării de limba de operetă, desprinsă din contactul livresc.
       Scrie în sfârşit o pagină în care nimeni să nu te poată recunoaşte, începând cu tine însuţi. Arată-i-o celui mai bun prieten.
       Dacă nu ţi-a ieşit, nu eşti un scriitor – eşti un livresc calofil, şi eşti, din păcate, de nevindecat. Vei scrie eseuri şi pe ultimii ani de viaţă. La douăzeci de ani după moarte vei mai fi pomenit o dată, într-un cadru cu mucegai şi coloane dorice. Apoi vei fi uitat pentru totdeauna.
       Ia de pe acum o hotărâre. Fugi pe o insulă, meditează. Ucide pe cineva – faptul divers e o intrare oblică în posteritate. Dizolvă-te într-un amantlâc de senectute. Creşte porumbei, cultivă nuferi. Orice. Pentru că restul, tot restul, tot ce-ţi închipuiai că e vocaţia vieţii tale şi s-ar cere neapărat continuat – e vid absolut şi pierdere de vreme.
       Mai ai numai câţiva ani în care ai putea să nu mori cu tine.
       Eşti încă iubit: cineva îţi mai spune cuvintele astea.

Hopa holba! sau CMIT (Cel Mai Inspirat Titlu)

Nu înţeleg oamenii de pe stradă. Nu pe toţi. Mai exact, nu pot să îi înţeleg, oricât de mult m-aş strădui, oamenii atunci când se holbă. De cele mai multe ori refuz să-i ignor, aşa că mă holbez înapoi cu o privire care urla ¤la ce naiba te uiţi aşaaaa?¤ Şi de aici exclud din start cocalarii, care se leagă de tine dacă eşti o tipă ¤bun㤠de vârsta lor, fix cât se leagă şi de eşti o pensionară sau sora de 30 de ani a lu tovarăşu cocalar care nu-i de faţă, sau, mai rău, îi. Aşa, excluzându-i pe ăştia, rămân parcă la fel de mulţi oameni holbăcioşi. O metodă excelentă de a îi face să se uite dreq în treaba lor în altă parte e te uiţi să vadă că l-ai văzut că se uită, apoi priveşti în altă parte, şi te uiţi iar la ăla. ăla vede că tu vezi că el şi după ce tu nu te mai uiţi, el se uită…se va simţi ruşinat, şi se va uita în altă parte…O VREME. Şi nu, cu chestia asta n-am încercat nici să fac o glumă, nici nu vreau să par disperată sau fiţoasă. Pur şi simplu îi o chestie care mă frustrează la maxim. Ori am eu o problema cu societatea asta care defapt e minunată, ori oamenii chiar ar trebui să înceteze din a căsca ochii la lucruri, respectiv omini absolut normali “şi deloc extravaganţi” care-şi văd de treaba lor şi nu cerşesc atenţie.

Cate backlink-uri are site-ul meu

Numarul backlinkurilor poate spune destul de multe despre un site, acesta fiind un factor important de luat in seama cand dorim sa decidem valoarea unui site (insa nu cel mai important si in niciun caz decisiv).

Desi, teoretic, cu cat ai mai multe backlinkuri cu atat ai sanse mai mari sa rankezi in Google, atunci cand verifici acest numar este extrem de important sa analizezi backlinkurile si sa vezi cat sunt de relevante (cate dintre ele vin de pe domenii unice, ce anchor text au, daca sunt dofollow sau nu si, bineinteles, de pe ce tip de siteuri vin si ce valoare au aceste siteuri).

Utilizand toolul Backlink Checker nu numai ca afli cate backlinkuri are un site, dar afli si numarul lor de domenii unice, de ip-uri (inclusiv class c), de imagini, de redirectari, de siteuri .edu/.gov si cate au tagul dofollow.

Poti folosi acest tool pentru a analiza atat siteurile tale, cat si ale concurentilor. Astfel, poti face diferenta de valoare intre siteuri. Poti fi surpins sa afli ca un site cu 1.000 linkuri poate avea o valoare mai mare decat unul cu 5.000 linkuri (asta pentru ca primul site primeste linkuri de pe siteuri relevante, cu anchor text diversificat ori pe brand, fiind dofollow, in timp ce al doilea siteuri primeste foarte multe linkuri nofollow, majoritatea de pe siteuri irelevante si cu anchor text identice - ceea ce poate a adus si o penalizare).

Un avantaj al acestui tool este ca poti afisa pe siteul tau cate backlinkuri are acesta. Poti adauga un badge, precum urmatorul:
Backlink checker to monitorbacklinks.com

Cacastane

Iacătă au fost şi Castanele, mă rog, sărbătoarea lor. Cel mai important eveniment al orăşelului meu, Baia Mare. Groaznic eveniment, de fiecare dată. Dar parcă anul ăsta a fost mai naşpa ca niciodată. Ţigani, mici ţigăneşti, citez clătite superbune uriaşe, aur mult, maini pe fund, cocalari, piţipoance, pipi, poop, mizerie în general, chestii vărsate, bere ţigănească, puţe nespălate, jocuri de noroc, carusele de rahat, concerte mult prea jalnice. Pentru toate astea au f¤tut oamenii tot spaţiul verde din parc, si stadionul, nu ca mi-ar pasa de el. De Castane se văd feţe ca pentru prima dată, toţi oamenii ăia, sau dacă nu, o mare parte din ei, locuiesc într-o lume, într-o planeta, ba chiar într-un oraş cu mine. Toţi ies în evidenţă prin şukărime, şi totuşi îmi par nişte monştrii străini. De unde penaju meu au apărut toţi oamenii ăştia… Şi de când kurosul e specific ţiganesc??

Şi totuşi, am mers. E frustrant. Ştiam foarte bine că nu îmi place acolo…dar am mers. O formă de masochism. Oricum, sărbătoarea castanelor suuuuckkks big time!!!

P.S. Mă găsiţi non-stop pe Facebook, jucând Sorority Life. JOIN! I NEED SISTERS! WWHAAAHHAHAHAAAAAA!!!

Şcoala. Un FU- unstoppable.

Nici nu ştiu dacă să mă bucur, sau să fiu tristă. Nu prea o să simt diferenţa, cred…că aşa, la şcoala, aş schimba doar locaţia în care fac ceva inutil şi nu prea interesant. Nu-mi săriţi în cap, nu aia e definiţia mea pentru şcoala, nici vorba. Nu sunt împotriva ei. La naiba, nimeni nu vrea să înceapa! De ce nu s-ar face un sondaj? Toata lumea ar mai vrea vacanţă, până şi profesorii aka salariaţii (sau dacă ar fi să mă iau după cum spun ei, nu prea) Să se facă ce vrea poporul! Circula săptămâna trecută (sau poate mai demult, nu ştiu, am pierdut noţiunea timpului vacanţa asta) zvonul cel mai minunat, cum că începe numai prin douăzeci şi ceva. Ce bine m-am bucurat. Ah…sublim sentiment. Dar nu. Începe mâine şi n-avem ce să facem să schimbăm asta.

Vacanţa asta nu am facut nimic remarcabil. Poate doar concertul Placebo, dar pe care sigur nu l-am făcut, dacă nu se pune că am ţipat şi sărit şi transpirat excesiv şi suportat multe ore de tren. Revenind, mă simt totuşi bine că nu sunt printre ăia care la începutul verii şi-au propus şi să mute munţii din loc, să meargă la Madonna, să citească tot ce se poate, să vadă toate filmele existente şi inexistente, să îşi schimbe înfăţişarea de să nu-i mai recunoşti, să se tundă la Simon din Londra, să urce vârful Aconcagua, să nu mai poată de solicitat de noii prieteni făcuţi şi aşa mai departe..şi până la urmă punctul..culminant al vacanţei le-a fost când au mers cu bunicii la Felix. Nu, DECI eu nu mi-am propus să fac nimic. Dar când mă gândeam la nimicul ăsta, nu era chiar aşa de în puterea cuvântului. Vroiam să fac multe, dar nu ştiam ce, deci nu ştiam nimic specific, sper că ăsta e cuvântul.

Revenind la şc. A început febra pregătirilor pentru ea. Plin prin toate supermarketurile sau cum le-or zice ălora mai mari şi mai de la ieşirea din oraş, plin e nene de copilaşi mai mici sau mai mari, mai descurcăreţi sau mai tonţi, mai cu mămica, mai cu tăticu. Eu sunt obsedată de penare. Îmi plac. Şi încă alea cu cel puţin 4 “compartimente”. Şi când merg să-mi iau totfelu, văd că toată lumea vrea penare mici. De ce? Adică ştiu că ziceţi toţi că-s mai practice şi plodu nu tre să care mult, şi sunt de acord. Dar sunt unele penare oribile, mici şi urâte parcă îs portfarduri. Pfoai, şi ce mă enervează când mă duc şi io ca tot elevu să îmi iau rechizite, şi nu pot că stă o mamă imensă cu o voce imensă (?)  pe toată lungimea raionului cu căruţ şi copil cu tot. Şi nu poţi să o rogi să se dea puţin că vrei să-ţi iei o radieră, că ea ori e gingaşă cu progenitura, ori urlă la ea, ori vorbeşte..ţipă la telefon cu ea că ce să ia şi ce să nu ia şi cât de roşu îi Spidermanu de pe stiloul roşu. Ffffuuu-

În fine, sper să am o toamnă activă, vă doresc şi vouă acelaşi lucru! Ambiţie am să fac treaba, ceva, nimic specific. (Sper să nu plouă mult toamna asta, uraaaasc ploile de toamnă, mai ales de toamnă târzie, nu-s nicicum.)

Avantaje ale jocurilor de tip Dress Up

Ca si copil gandurile sunt mereu indreptare catre jocuri, iar ca si fata jocurile ce implica papusi si imbracatul lor sunt cele mai populare. Jocurile de tip Dress –up ofera exact acest lucru doar ca in mediu online.
Acest tip de jocuri a inceput a fi creat pe la mijlocul anilor 90 de care companiile din mediu online. La acel moment aceste jocuri erau destul de simple implicand o functie de drag & drop al unor model de haine pe o imagine a unei papusi. De la acel moment pana acum aceste jocuri au evoluat, si numarul site-urilor care ofera acest timp de jocuri a crescut de asemenea. In acest moment exista chiar si site-uri specializate pe acest domeniu care ofera jocuri dess up pe platforma flash. Inafara de aspectul imbunatatirii graficii si a aspectului estetic al acestor tipuri de jocuri, daca in anii 90 trebuia sa platesti pentru a putea accesa platforma online si a te juca, acum majoritatea acestor jocuri sunt gratuite.

Principalele avantaje are jocurilor Dress-up sunt asupra copiilor. Aceste le imbunatatesc imaginatia si ii ajuta in coordonarea culorilor, dandu-le o paleta larga de variante. Desi poate parea o pierdere timp din punct de vedere a parintilor acest tip de jocuri reprezinta un mod atat distractiv cat si util de dezvoltare intelectuala si a imaginatiei copiilor. Ii ajuta sa inteleaga mai usor mediul inconjurator si chiar sa se indrepte spre o anumita cariera la momentul in care vor creste.
Aceste jocuri desi foarte numeroase, pot fi clasificate in functie de mediul in care se desfasoara activitatea/ actiunea. Aceste pot fi cu:  medici, activitati casnice, activitati scolare, cu celebritati, petreceri, nunti, pirati, super eroi, persoane din povesti, aventuri, printese si cavaleri, soldati sau cowboy.
Aceste jocuri ii dau posibilitatea copilului sa experimenteze mediu inconjurator intr-un mod distractiv, oferindu-i sansa sa invete lucruri noi si sa isi dezvolte personalitatea.

De ce suportam?

De ce suportam? De ce vorbim, discutam si scriem cand moral e sa punem mana pe bate, rangi si topoare si sa impartim justitia in stanga si in dreapta? Protestele nu-s suficiente. Cateodata trebuie pur si simplu sa pui mana pe o sticla incendiara, sa o aprinzi si sa o arunci spre cineva sau spre ceva. Asa nu se mai poate trai.

Am incercat. AM Incercat sa credem in libertati, valori, sisteme. AM gresit si ne cerem scuze celor pe care i-am determinat sa-si inhibe pornirile violente incercand sa-i convingem sa astepte, sa creada in schimbare. Asa nu se mai poate. Criminalii sunt pretutindeni.Totul se impute de sus. Webul devine un veceu - de parca 80% din internet is bannerele si spamul!
Nu exista schimbare. Schimbarea o faci tu. Viitorul il faci tu. Dar nu ca ei. Nu cu vorbe. Nu cu vise. Ci cu fapte. Protestati acum! Concret. Loviti, si veti fi mantuiti.

In toata mizeria asta stam cateodata si ne intrebam... chiar avem noi nevoie de o vacanta? Da, noi astia - comitetul! Nu ar trebui sa fim si noi acolo, pe metereze, sa luptam, sa ne agitam, sa ne batem ca toata lumea? Sa dam in cap "agresorilor" si sa tinem cu dintii de drepturile noastre?
     Dreptul la decenta.
     Dreptul de a avea un web curat...

De ce un Dj ?

Fie ca alegeti sa apelati la un dj nunta profesionist, fie va veti “antrena” singurei pentru evenimenul mult asteptat, acest moment va fi savurat de invitati si totodata  este o amintire pretioasa in sufletele voastre dar si in inregistrarile video de la nunta, pe care le veti urmari ori de cate ori veti simti nevoia.

Cum romatismul insoteste nenumarate momente din viata unui cuplu, recomandabil este sa aveti un dj la nunta cu care ati vorbit in prealabil despre muzica pe care doriti sa o ascultati in aceasta zi speciala, pentru a putea  dansa impreuna cu persoana iubita pe ritmul melodiilor preferate intalnite de alungul relatiei cu diverse ocazii.

Fiecare melodie trebuie cu grija aleasa, in asa fel incat sa va placa foarte mult sau sa aduca aminte de momentele frumoase din viata dumneavoastra si in acelasi timp sa fie una vesela. Trebuie sa alegeti aceste melodii astfel incat sa si puteti dansa pe ritmul lor atat dumneavoastra cat si restul invitatilor.
Sunt unele cupluri care aleg un anumit stil de muzica pentru - Dansul Mirilor - dar pe care nu il pot dansa. Spre exemplu nu oricine poate dansa tango ori samba. Cele mai simple ritmuri sunt cele de rumba sau vals, pe care orice cuplu ar reusi sa danseze. Un dj va poate da cu usurinta sfaturi si in aceasta privinta.
 Inaintea alegerii dj-ului la nunta, intocmiti o lista cu categoriile de varsta in care se incadreaza invitatii vostri. In functie de acest aspect o sa alegeti stilul de muzica predominant.

Orice expert dj de nunti sau alte evenimente de mare impact trebuie sa fie  deschis sa adopte orice stil musical dorit de organizatori. 

Exista o mare varietate de dj nunti care au un portofoliu bogat si referinte de la multe petreceri organizate, deci nu va grabiti cu alegerea unui dj la intamplare.
Nu incercati sa va impuneti genul vostru de muzica inaintea preferintelor invitatilor vostri, pentru a nu risca sa fiti singuri pe ringul de dans

Cele mai bune masini pentru tractari auto

Cand vine vorba de “salvarea” unei masini imobilizate involuntar pe sau in afara carosabilului, cea mai la indemana solutie e oferita de firmele de tractari auto, care odata solicitate, trimit de urgenta masini dotate cu trolii puternice, capabile sa tracteze orice masini de marime medie.

De regula, cele mai folosite tipuri de masini de tractat sunt in numar de trei:
  •     tip platforma/pat. Sunt in mod clar, cele mai populare masini de tractare, fiind solutia cea mai la indemana pentru transportul masinilor de marime medie. De regula, o astfel de masina cantareste peste 3,5 tone si este dotata cu un troliu mediu si cu o rampa de incarcare. Masina este securizata in sistemul de fixare al troliului precum si intr-un sistem de chingi pentru rotile din spate. Singurul dezavantaj la aceasta metoda e timpul de incarcare/descarcare relativ mare, care poate fi stresant pentru multi dintre soferi.
  •     cu carlig. Sunt masinile cu remorca, care au echipata o mini-macara dotata cu un carlig. Acesta va ridica rotile din fata ale masinii ce urmeaza a fi tractate si o va transporta fara sa o urce pe deplin in remorca. Pe tot parcursul traseului, masina tractata va fi in permanenta cu 2 roti pe sosea.
  •     cu cadru hidraulic fix. Este singurul tip de masina utilizat de firmele de tractari auto care nu este echipat cu troliu. In schimb, are la baza un cadru metalic rigid, care este actionat de un sistem de ridicare hidraulic. Cadrul se strecoara sub rotile din fata sau din spate ale masinii, se securizeaza si apoi se transporta automobilul pana la locul dorit. Desi e mai putin populara in Romania, aceasta metoda este foarte apreciata la nivel international, intrucat scurteaza mult timpul efectiv de lucru si nici nu este asa de scumpa precum metodele care implica trolii sau macarale;

Pericolele cremelor de epilat

Pentru mult timp, una dintre metodele populare de epilare definitiva folosite de femei a avut la baza cremele epilatorii, gratie efectelor rapide pe care acestea le ofereau. Practic, tot ce trebuiau utilizatorii sa faca era sa aplice un strat gros de crema, cu ajutorul unei spatule, sa stea un pic astfel incat crema sa actioneze asupra firelor de par, iar apoi sa indeparteze crema – laolalta cu parul – cu ajutorul aceleiasi spatule sau a unui prosop mai dur.

Fiind un procedeu destul de ieftin si de rapid, multi oameni s-au inghesuit sa il foloseasca inca de la aparitia pe piata. Din pacate, crema de epilat ascunde o serie de efecte secundare, precum si o serie de dezavantaje ce nu prea pot fi omise, dovada in acest sens fiind faptul ca marea majoritate a femeilor au trecut la epilatoare semiprofesionale, renuntand de tot la crema.

In primul rand, crema nu actioneaza doar asupra firelor de par. Avand o aciditate mare, actioneaza si asupra pielii, facand pagube la nivelul superficial al epidermei. Sigur, lucrul acesta este mentionat pe prospectul tuturor produselor de acest tip, insa asta nu salveaza catusi de putin metoda. In principiu, doar o mica parte dintre utilizatori au pielea sensibila si resimt arsuri, marea majoritate a oamenilor neresimtind efecte secundare, insa asta e oricum un argument destul de serios pentru a nu mai folosi aceasta metoda.

De asemenea, nu intotdeauna firele de par se rup de la radacina, intrucat unele au o tulpina mai groasa si ca atare, se rup mai greu. In cazul lor, fie se lasa crema mai mult decat este indicat – lucru care in mod clar provoaca arsuri chiar si celor cu o piele mai rezistenta, fie se indeparteaza folosind lama. In ambele cazuri, parul creste la loc intr-un ritm destul de rapid, cu circa 1 mm pe zi incepand cu a treia sau a patra zi de la data epilarii.

Tocmai de aceea, dermatologii recomanda alte procedee de indepartare a parului, cum ar fi metoda de epilare definitiva SPL Constanta – ce are la baza pulsarea unor fasciculi de lumina pe suprafata corpului – sau chiar folosirea epilatoarelor cu pense. Sunt procedee mult mai sigure, care nu creaza riscul unor infectii, asa cum face crema de epilare corporala.