Simturi...printre lenjerii

Exista o arta in venirea fiecarui anotimp in vietile noastre. Spun asta pentru ca frigul ne este grija primordiala din stramosi. De obicei dezghetul sufletesc incepe atunci cand trupul simte caldura prin zambete, prin lenjerii de pat, prin conjuncturi. Sentimentul timpului pierdut, stresul jobului, plansul vecinului, mana intinsa a saracilor, nu fac decat sa ne osandeasca trupurile si sa le tranteasca obosite in pat.  Stiu sa se strecoare pe sub epiderma si pe sub oase, lasandu-ne senzatia ca nimic nu mai poate readuce placerea unui moment de relaxare.

Dar momentele te prind din urma, iti zambesc cu speranta si iti dau acel sentiment ca inca esti in viata, ca traiesti si ca mai poti rasufla. Poate sunt putine, dar sunt acele clipe cand stai tolanit in iarba si respiri libertatea, sunt acele clipe cand te intinzi in lenjerii de pat satinate si respiri placerea unui ragaz, sunt clipele cand ai dreptul sa visezi. Tot ceea ce ne inconjoara contribuie la desfatarea simturilor sau dimpotriva la adormirea lor. Cum oamenii au drepturi egale, trebuie sa aiba si dreptul de-a visa in propriile lenjerii de pat la profetia eliberarii. Formele si textura care ne inconjoara dau vietii noastre imbold si sufletului taria ca maine o poti lua de la capat. In ciclicitatea momentelor, venirea fiecarui anotimp ne aduce o binefacere dar si sentimentul conturarii individualitatii umane. Iar seara cu capul plin de ganduri si trupul ostenit ajungem sa avem parte si de o clipa a noastra cand ne putem trage cearsaful dincolo de linia ochilor si de sentimentele de ratacire. Simti cum lenjeria este o parte a existentei tale si te ajuta ca un vechi si bun prieten sa treci peste inca o zi. Arta de a trai este arta de-a ne bucura si de-a ne folosi de tot ceea ce ne inconjoara.

Cum e sa faci karting

Ajung intr-un final dupa 2 ore de mers cu masina la o pista de karting din afara Brasovului. Nici bine nu intram pe porti ca se si aude zumzetul acela ca de motor de Formula 1. Neavand carnet de sofer aveam emotii si frica cu privire la condusul kartului, n-am mai condus niciodata un vehicol cu 4 roti. Intru in complex unde ne asteptau cativa oameni cu karturile gata pregatite. Erau 7 masinute aliniate in  pit-stop, ne-au dat acele casti de raliu si karting cum se mai numesc si mastile care se pun sub casca (sa nu te iriti banuiesc). Ma urc in kart si vine un instructor si-mi spune ceva de genul : “-Pedala dreapta e pentru acceleratie iar cea stanga e pentru frana. Sa nu apesi in nici un caz pe amundoua odata, ori una ori alta, inteles ?”

Eu dau din cap timid sugerand un “Da”, prin casca oricum nu te auzea nimeni daca vorbeai. Dupa care, trag de volan sa intru pe pista si accelerez. Ma cuprinde o senzatie uluitoare,corpul imi este inundat de adrenalina, parca te impingea sa nu mai dai drumul la acceleratie dar totusi incercam sa ma incalzesc, sa vad ce poate kartul, daca pot lua curbele fara sa pun frana prea multa, ce viteza prinde si cat control am asupra lui.

Fac o tura destul de usor, entuziasmat de ce mi se intampla si ma opresc dupa 10 minute care evident mi s-a parut ca au trecut intr-o clipita.Eram oarecum dezamagit ca m-au intrecut unii pe pista,orgoliul meu barbatesc a suferit putin in momentul acela dar eram hotarat sa dau totul in urmatoarea tura.

A 2 tura deja imi era mai usor, ma invatasem cu kartul, stiam de ce este si de ce nu este in stare. A 2 tura m-am straduit cat am putut sa conduc cu cat mai multa viteza si sa iau curbele mai din “scurt “ cum s-ar spune. Am ramas uimit de cata stabilitate are cartul la curbe , si de viteza cu care le poti lua. La un moment dat ajunsesem primul, unii s-au mai impotmolit, pe unii i-am mai intrecut, curaj avand si hotarat sa-mi razbun orgoliul :).

Intr-un final instructorul ne face semn sa “tragem pe dreapta”. Ies din kart nedumerit ...Oare cine a iesit pe primul loc? ma intrebam eu. Ma duc sa-l intreb si spune spre surprinderea mea ca eu am iesit. Kartingul e un sport minunat si unic in felul lui, o modalitate buna de a te distanta de monotonia de zi cu zi.

Cele mai controversate cure de slabire

Top cele mai ciudate cure de slabire:

Majoritatea oameniilor supraponderali au o dorinta aparte de a renunta intr-un timp extrem de scurt la kilogramele in plus, astfel acestia recurg deseori la cele mai ciudate cure de slabire. Este bine de stiut ca nu toate curele de slabire care dau rezultate aparent bune, sunt neaparat benefice pentru sanatate. Inainte de inceperea unei diete este recomandat si avizul medicului.

Cura de slabire cu ulei de masline!

Americanul, Seth Roberts, doctor si profesor de psihologie a pus bazele acestei diete pe nume: Shangri-La. Aceasta dieta consta in: consumarea a aproximativ 2 linguri de ulei extralight, intre mesele principale ale zilei, timp de 2 ori pe zi, profesorul sustine ca aceasta metoda ar duce la scaderea apetitului pentru mancare. Acelas profesor sustine ca daca se consuma 2 sau 3 lingurite e apa cu zahar intre mese, de 2 ori pe zi, ar avea acelas efect.

Cura de slabire condimentata:

Anumite studii efectuate recent de catre unii specialisti in psihologie si nutritie, releva faptul ca creierul este foarte receptiv in ceea ce priveste consumul de condimente, astfel specialistii sustin ca daca alimentele sunt mai condimentate, creierul iasa din zona de confort si organismul are tendinta de a stopa consumul.

Dieta cu o masa pe zi:

Aceasta dieta este una extremd e controversata, deoarece presupune ca oamenii sa manance doar micul dejun, singura masa aceptata la un interval de pana la 36 ore. Adeptii acestui regim sustin ca pe langa efectele de scadere in greutate, aceasta dieta are si beneficiul de a imbunatatii sistemul imunitar.

Cura de slabire cu desert la micul dejun:

Un grup de cercetatori israelieni sustin ca o prajitura servita la micul dejun taie pur si simplu pofta organismului de a consuma ceva dulce pe parcursul intregii zile. Acest studiu vine in ciuda tuturor sfaturilor nutritionistilor si in urma unor studii efectuate pe voluntari supraponderali. De asemenea unii nutritionisti recomanda gospodinelor care in timp ce gatesc sa mestece guma sau sa tina in gura o acadea, astfel se poate elimina din tentatia de a gusta din mancare.

Dieta Dukan, o dieta dura cu rezultate remarcabile!

Aceasta dieta este ideeala pentru persoanele care vor sa slabaeasca foarte mult intr-un timp relativ scurt. Cei care urmeaza aceasta dieta pot sa slabeasca 10 kilograme in numaiputin de 14 zile, lucru considerat absolut aberant de catre unii specialisti. Este bine de stiut ca daca nu se urmeaza intocmai chiar pana in cele mai mici detalii, dieta Dukan, cei ce o practica pot sa ia din nou in greutate. Aceasta dieta este impartita in 4 etape: etapa de atac, etapa de etapa de croaziera, etapa de consolidare si etapa de mentinere. Caracteristicile aparte al dietei Dukan, este ca se acorda o deosebita atentie asupra mentinerii greutatii pentru tot restul vietii, desigur daca este urmata pana in cele mai mici detalii. Spre deosebire de celelalte diete in care sunt interzise cu precadere anumite alimente, in cadrul dietei Dukan se pot consuma cu timpul absolut toate alimentele, insa cu moderatie si intocmai dupa sfaturile dietei.

Despre oamenii care nu au ce face cu banii…

Probabil suna utopic si credeti ca numai in telenovele e posibil sa nu ai ce face cu banii, ca oricat ai avea, poti fi bogat dar nu ai cum sa ajungi in situatia de a nu mai avea ce face cu banii. Ei bine, chiar poti ajunge in situatia in care nu mai ai ce sa faci cu banii; sunt oameni in jur care au necesara casa de zi cu zi, casa de vacanta, yacht , masini de ultima moda si tot ce mai poti cumpara cu bani, dar inca alearga neobositi dupa bani.

Scriu articolul acesta avand o experienta concreta de acest gen. Vorbeam, acum cateva luni, cu cineva care isi pemite oice bucurie ce poate fi cumparata cu bani, care poate merge in cele mai scumpe vacante, poate vizita cele mai virgine locuri si poate sustine numeroase cauze, caruia nu ii lipseste nimic, dar care in continuare vrea sa faca bani desi cei pe care ii are deja pot asigura orice capriciu si necesitate inca o viata de acum inainte. Si incercam sa inteleg pentru ce atata lupta pentru ceva ce deja ai de oferit si celorlalti. Raspunsul, trebuie sa recunosc, a fost unul nu suprinzator ci de-a dreptul socant” imi place sa am bani, sa fac, sa am. De ce, daca deja ai si nu mai ai nevoie?”Asa..ca sa fie”!

Greu de inteles. Calea cea mai simpla e sa accepti si atat; altminteri te alegi cu dureri de cap. N-ar fi oare viata mai frumoasa daca am avea ce ne lipseste, ne-am putea satisface si capriciile si am putea si ajuta pe cei care au nevoie, luptand pentru ce ne dorim? Viata devine plictisitoare cand nu mai ai pentru ce sa lupti, cand lupti pentru ceva ce nu ai nevoie, ce nu iti foloseste. Cand lupta e o obisnuinta fara scop. Nu e oare, uneori, trist sa vezi oameni care nu mai stiu sa se bucure de nimic, care au pierdut din vedere toate lucrurile care aduc fericirea, care ii implinesc si ii construiesc ca oameni , totul pentru bani? Oameni care isi ocupa tot timpul facand bani pe care, evident, nu mai au timp sa ii cheltuiasca pentru ca sunt prea ocupati sa ii faca? Si tocmai ei sunt cei carora totul li se pare scump, cei care nu stiu sa se bucure de ei, care pierd energie si se consuma interior cautand cele mai ieftine lucruri, locuri si preturi? Cu totii am intalnit, cred, macar o data in viata o persoana care desi are bani sa cumpere tot orasul, atunci cand te invita la o cafea te plimba mai intai din cafenea in cafenea pentru reducerea de 50 de bani, un leu. Iar ceilalti, care au un scop precis pentru care muncesc si fac bani, se bucura de ei in scopul ales si de fiecare data cand le ramane o „bruma” se rasfata in cele mai frumoase locuri in care nu intotdeauna isi permit sa mearga. Ciudat, nu? Ce diferenta intre a sti sa fii fericit cu putini bani si a fi vesnic nefericit pentu ca nu te poti desprinde de banii pe care i-ai adunat in portofel.

Pentru ce strangem mai multi bani decat avem nevoie daca nu ne putem bucura de munca depusa? Desi intoteauna am crezut ca oamenii cu bani nu stiu si nu pot fi fericiti, o carte recent citita mi-a confirmat asta printr-un singur rand: ”Oamenii bogati stiu sa se distreze, dar nu stiu sa fie fericiti”…

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului!

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului....si sistemului tot atat de mult. Desi, acesta din urma se misca prea greu pentru sutele de vieti romanesti, suntem monopolizati si condamnati la munca silnica pentru el. Urmeaza sa citim in paginile de anunturi gratuite: ”rugam poporul sa nu se imbolnaveasca intrucat nu mai sunt paturi libere in spitale sau aparatura necesara pentru tratament”, „rugam poporul sa-si tina copiii acasa întrucat cadrele didactice au emigrat peste hotare”, rugam oamenii strazii sa tina post intrucat am ramas fara cartofi in adaposturi”, „rugam bisericile sa nu mai tina slujbele intrucat nu sunt suficiente locuri de parcare pentru enoriasi. ”

Noroc cu site-urile de anunturi gratuite, caci aici se poate posta orice, inclusiv aceasta criza acuta de pragmatism. Recunosc un idealism: am 30 de ani, traiesc intr-o societate parvenita dar sunt romanul absolut. Sunt mandria mamei mele, vand si cumpar oportunitati iar norocul meu este ca pot face asta gratis. Mi-am lasat gandurile sa treaca prin saptamana patimilor si am experimentat accidentul metafizic de a incremeni spre nicaieri caci nicaieri este tara tuturor posibilitatilor.

Nici o provocare nu este prea mare. Imagineaza-ti cum este sa detii un spatiu doar al tau în care incepe magia si poti obtine orice vrei. Important este sa te lasi ajutat: de cei din jur, de anunturi gratuite ce vin cu perspective, de bani europeni, de idei infaptuite pentru tine, de sugestii si planuri, de orice. „Orice” este reteta potrivita daca isi gaseste echilibrul in viata ta, iar anuntul este replica încercarii de a fi compatibil cu un trai decent. Pretul corect se invata din cautari, experienta se dobandeste prin incercari iar idealismul trebuie completat de pragmatism.

Avem calitatea de martor a experientelor celor din jur asa ca trebuie sa profitam cat mai mult de acest lucru si sa ne acordam perspective diversificate.

Agresivitatea verbala – o problema psihologica moderna

Traim intr-un ritm atat de alert incat nu mai apucam sa ne dam seama cand trece timpul, sa analizam suficient de corect ce se intampla cu noi, sa ne oferim timp noua sau sa fim intotdeauna propriul nostru sprijin. Sunt intotdeauna atatea situatii care ne iau prin surprindere si carora efectiv nu le mai facem fata fizic dar mai ales psihic. Si sunt momente in care avem nevoie de un sprijin in plus , de un psiholog care sa ne fie la dispozitie oricand si oricat, fara ceas; care sa ne inteleaga, alaturi de care sa traim sentimentul de empatie , care sa ne fie si confident, care sa ne asculte, sa ne impartaseasca din experienta sa persoanala dar care totodata sa ne ofere raspunsurile pe care nu le primim dar care ne macina. Majoritatea femeilor se confrunta, din pacate ,cu relatii nocive, bolnavicioase, dependente , debusolante, care le consuma si le lasa cu intrebari fara raspuns, fara puterea de a lua o decizie si de a merge mai departe ramanand intr-o relatie nociva pe care o constientizeza, din care isi doresc sa iasa dar nu au gasit calea prin care sa faca acest lucru, se tem , nu au curajul de a se trezi singure de maine si se complac in aceasta teama care le macina si de multe ori, le imbolnaveste fizic.

In umbra acestei stari de spirit se afla intotdeauna un agresor verbal. O boala veche de cand lumea dar neprivita ca fiind o boala decat recent, agresivitatea transforma oameni, distruge psihic si fizic victimele iar pihoterapia poate fi, uneori, tardiva. Un agresor vebal are ca principala arma nu jignirea, vorbele urate sau lovitura fizica, ci manipularea prin instrumente emotionale . Se va victimiza , scuza si pretinde ca nu ii vine sa creada ce aude, astfel incat intoteauna sa isi faca victima (femeia in acest caz) sa para vinovata pntru agresiunea lui, va parasi discutia pentru ca mandria lui va fi alimentata de dorinta ei de a comunica si de a explica, de a nu lasa lucrurile asa. Un „santajist emotional” se va simti intotdeauna bine lasandu-si victima sa il caute pentru a se simti magulit. Este demonstrat psihologic ca agresorii vor fi intotdeauna pe primul loc si vor vrea cu orice pret sa simta ca au acaparat , deci ca pot pastra distanta din teama de cele mai multe ori de a se implica, fiind deja convinsi ca va lupta victima pentru el. Aceasta este categoria pe care o poti numi”panza de păianjen”, care se comporta intocmai ca un paianjen ce aduna in panza sa, toate vietuitoarele mai slabe ( sau nu neaparat slabe cat potrivite gusturilor lui de satisfacere a orgoliului survenit cumva tot din frustrarea ca langa cineva asemenea lui nu ar putea rezista).

Cum recunoaste o femeie abuzul emotional?

1. Este tratata ca un obiect.
2. Nu este ascultata.
3. Este controlata permanent.
4. Ii e teama sa vorbeasca lucruri firesti, banale, de zi cu zi pentru ca el sa nu se supere.
5. Poarta totdeauna masti in functie de cum doreste el ca ea sa fie atunci.
6. Intotdeauna incheie o discutie cand nu vrea sa auda ce are femeia de spus.
7. Un agresor verbal santajeza ,ameninta, devine agresiv fizic cu lucrurile din jur.

Este recomandat ca femeile sa evite sa se implice in astfel de relatii inca de la primele semne, sa evite pe cat posibil legarea in sine de relatii si atragerea unor astfel de oameni in cercul personal. Psihoterapia in cazul femeilor care se afla in aceasta situatie , poate fi o solutie buna aplicata cat mai repede. Cabinetele specializate ofera tratament cu bune rezultate in situatiile de criza ale femeilor care nu sunt prinse doar ele in astfel de crize ci au ajuns in punctul in care si un copil asista la aceste agresiuni. Se sugereaza ruperea cat mai curand a unei astfel de legaturi sau urmarea unor terapii de sustinere in cazul in care victima a pierdut deja controlul propriei raspunderi si posibilitatea de a lua decizii precum parasirea caminului. Agresivitatea verbala conduce cel mai adesea la agresivitate fizica iar starea victimei poate degenera pana la paranoia, tulburare bipolara sau suicid.

Cele mai comune intrebari despre testul de sarcina

Cuprins

1. Cum iti dai seama ca esti insarcinata?
2. Culoarea celei de-a doua liniute este stearsa
3. Cand se face un test de sarcina?
4. Cum se foloseste un test de sarcina?

Destul de des utilizate, testele de sarcina nasc, in continuare, suficiente intrebari si nelamuriri in randul femeilor de pretutindeni, precum „a doua liniuta foarte putin vizibila pe testul de sarcina inseamna gradivitate sau nu?” sau „este bine sa se faca un test de sarcina inainte de menstruatie”. De aceea, in randurile acestui articol, voi incerca sa raspund la unele dintre cele mai comune intrebari legate de testele de sarcina si voi veni cu recomandari in acest sens.

1. Cum iti dai seama ca esti insarcinata?

Atunci cand menstruatia intarzie, una dintre cele mai sigure metode de a afla daca esti insarcinata este sa faci un test de sarcina. Siguranta corectitudinii rezultatelor acestora nu este 100%, insa ar trebui sa stii ca, rezultatele pozitive false sunt foarte rare, in timp ce cele negative false sunt mult mai des intalnite, spre deosebire de primele.

De aceea, este indicata si folosirea unui al doilea test de sarcina, dar si controlul la medic imediat dupa aceea, in cazul in care rezultatul aratat de ambele este unul pozitiv.

2. Culoarea celei de-a doua liniute este stearsa

Multe dileme ridica situatia in care cea de-a doua liniuta de pe testul de sarcina este stearsa. Adeseori, aceasta este considerata o eroare, cauzata de o manipulare gresita a testului. De aceea, este recomandat, in acest caz, si verificarea rezultatului prin folosirea unui al doilea test de sarcina.

Daca nici de aceasta data rezultatul nu este clar si concis, iti recomand sa te adresezi unui medic ginecolog, pentru a afla care este rezultatul, intr-un mod sigur.

3. Cand se face un test de sarcina?

Testul de sarcina se face dupa aproximativ 14 zile de la ultimul contact sexual, daca menstruatia a intarziat sa apara sau daca esti precauta si vrei sa verifici daca exista o sarcina sau nu, in cazul in care contactul sexual a fost neprotejat.

Cel mai bine este sa nu consumi multe lichide pentru a urina, inainte de a il face, deoarece acestea pot afecta rezultatul. Iti recomand sa faci testul atunci cand trebuie sa mergi la toaleta, dupa ce te-ai trezit, deoarece cantitatea de hormoni din urina este mult mai concentrata acum, iar sansa de a obtine rezultatul corect este maxima. Daca acest lucru nu este posibil, asteapta ca organismul tau sa iti ceara in mod natural sa mergi la toaleta.

4. Cum se foloseste un test de sarcina?

Un test de sarcina se face intr-un mod foarte simplu si la indemana oricui: ele se bazeaza pe introducerea unui capat in interiorul unui recipient cu urina, pentru a masura cantitatea de progesteron – hormon specific sarcinii, afisand, mai apoi, una sau doua liniute, in functie de rezultat. In mod normal, o liniuta inseamna ca nu esti insarcinata, in timp ce doua liniute inseamna ca esti gravida.

Recomand citirea cu atentie a instructiunilor inainte de aplicarea unui test de sarcina si efectuarea a doua astfel de teste, pentru a avea siguranta rezultatului corect.

Mărul otrăvit

Aşteptând să ningă… ca să las în spate un oraş gri.

   “Mai ţineţi minte mărul din care a muşcat Albă-ca-zăpada? zise Liliana. Era un măr frumos, strălucitor şi când a muşcat din el i s-a părut delicios. Cu toate astea, era un măr otrăvit.” Câţi, dintre noi, nu am muşcat, la un moment dat dintr-un măr otrăvit?  Şi câţi, dintre noi, nu ştim măcar o poveste despre un fruct stricat şi veninul pe care ni l-a lăsat în inimă?

   Nu ştiu ce capitol e, dar am ajuns la pagina 111. Şi-mi place. Cât despre mine? Sunt zile în care mă cufund în cărţi, filme şi muzică. Artă le numesc eu. Mă scald într-o reverie continuă… Lumea nu există în momentele când degust Arta. Exist decât eu şi puterile mele. Aş fi incapabilă să supravieţuiesc lumii fără momentele în care mă abandonez în favoarea Artei.

     Roşu Coral şi Agnes Obel (Riversde).

Se merita?

Merita oare uneori sa astepti pe cineva? Cand simti ca e persoana care te completeaza, cu care te intelegi perfect?

Se merita oare?

Multe femei asteapta.. desi poate ele in sufletul lor stiu ca asteapta in zadar.. doar in 15% din cazuri nu se intampla asa si povestea lor are un Happy ending..

Loturi de casa

Intr-o perioada in care preturile pe piata imobiliara sunt in continua scadere, nu cred ca este hazardat sa spun ca ar fi perfect pentru cei cu fonduri si dornici sa isi construiasca o casa sa iasa din umbra si sa faca achizitii. Desi mai devreme am spus ca ar fi timpul pentru cei cu fonduri, trebuie sa mentionez totusi ca si pentru cei care nu au suficienti bani deja pusi deoparte un astfel de vis poate deveni realitate. Este drept ca este mult mai dificil , dar exista si varianta unui credit imobiliar, care ar trebui sa acopere costurile de constructie. 

Desi preturile terenurilor scoase la vanzare sunt mult mai scazute decat acum cativa ani, este drept ca si majoritatea terenurilor au suprafete mari, deci pretul total nu este tocmai unul mic. Pentru cei cu bani mai putini exista destul de multi investitori care achizitioneaza sau au achizitonat terenuri mari, iar acum le-au parcelat si le vand ca si loturi de casa. In momentul actual daca nu aveti pretentii prea mari legate de zona in care va veti construi viitoarea casa, si nici nu va deranjeaza ca zona este in dezvoltare, puteti gasi terenuri in jurul Bucurestiului care pornesc si de la 5000 de Euro. 

Desi pretul este incredibil de atractiv, va recomand sa cititi cu atentie toate anunturile cu loturi de casa si sa analizati bine toate documentele pentru ca unele oferte sunt de fapt tepe. 

Un alt aspet important este verificarea distantei intre lotul pe care vreti sa il achizitionati si utilitati. O distanta prea mare fata de utilitati poate duce la cumularea de costuri insemnate, iar in final afacerea sa nu mai fie una profitabila. Este clar ca exista foarte multe aspecte la care trebuie sa fii atent cand iei o astfel de decizie, iar documentarea temeinica si rabdarea sunt din punctul meu de vedere cele mai importante atuuri cu care trebuie sa te inarmezi in aceasta aventura.

Por favor, visite mi blog

Să fiu remarcat doar stând în cur şi făcând balonaşe este probabil unul dintre cele mai mari vise ale mele pentru că implică minimum de efort. Şi să fim serioşi, câtor oameni care se cred talentaţi într-un anumit domeniu nu le-ar plăcea să fie descoperiţi de un căutător de talente care să-i găsească în gaura lor de şobolan? Din păcate, treaba nu stă chiar aşa, iar dacă vrei să te faci remarcat, va trebui să dai serios din aripi. De aceea, promovarea a ajuns să fie considerată o artă, şi ca orice artă, are rebuturile sale. Acum, eu cu siguranţă nu sunt în poziţia de a da sfaturi sau a critica, dar nu mă pot abţine.

Una din metodele pe care le folosesc eu pentru promovare este portalul toateBlogurile şi o importantă sursă generatoare de vizitatori, dacă e să luăm în calcul cei aproape 6500 de bloggeri înscrişi. Pe prima pagină există un mic câmp, denumit Post-It în care poţi introduce titlul ultimului tău post şi linkul către acesta. Post-It-ul va fi văzut de oricine e online şi pe fază atunci pentru că nu va rezista mult în cazul în care mai mulţi bloggeri sunt conectaţi. Partea bună este că poti publica post-it-uri până îţi vine rău. Partea proastă este că sunt unii care iau de bună asta şi vezi toată pagina plină cu acelaşi link implorându-te să dai click pe el. Apoi mai sunt ăia şi, no offense, mai ales alea care chiar te imploră printr-un text de genul “Please visit my blog”. Şi pentru că natura umană este curios de curioasă, bineînţeles că dau click, numai ca să găsesc o…o…o abjecţie de post, cu o română stâlcită şi un subiect deja existent pe 1000 de alte bloguri. Bineînţeles că nu mă doare doare gegetul să dau un click pentru a oferi o satisfacţie, dar îmi pierd din preţiosu-mi timp. My precious! Apoi mai sunt mass-urile pe Mess…am un copil în listă care m-a înnebunit cu link-ul blogului său încadrat în 10.000 de emoticoane cu pupici, inimioare şi alte lăbăreli din astea. Dude, WTF? Nu cădeţi în extrema aia din care să mă întrebaţi cine căcat sunt eu ca să judec. Nu judec pe nimeni, puteţi să scrieţi ce vreţi, dar atâta timp cât faceţi parte dintr-o comunitate, fie ea şi internaută, nu fiţi nesimţiţi!

Uitaţi, vă dau şi câteva sugestii de promovare: FTW, DiGG, Ghidoo, 100ro, ultra mega cunoscutul Twitter, faceţi comentarii deştepte pe bloguri citite, link exchange, banner exchange sau scrieţi ceva care să nu intereseze numai pe colegii voştrii de clasă, ce vreţi voi. Cu siguranţă sunt destui oameni în lume cu care să întemeiaţi o breaslă. Până una alta, vorba Licuriciului, învăţaţi dracului să vorbiţi română înainte să vă rugaţi pentru cititori.

Nu dau nume.

       Cred că aveam vreo zece ani când am văzut un film care m-a impresionat pentru întreaga viaţă. Ieri, găsindu-l ca prin farmec undeva, l-am revăzut, cu un tremur de emoţie. Catastrofă. Recunosc temele, cele care m-au impresionat şi bântuit multă vreme de-atunci, care contează şi azi pentru mine, şi foarte vag actorii. Dar nimic, nimic din farmecul, din pertinenţa, din forţa care mă copleşiseră înainte. Filmul este sufocant de simplist şi chiar prost. L-am oprit, neputând crede că e acelaşi; am verificat din nou datele: e fără nici o îndoială acel film…
       Uluială; prostraţie. Cine suntem?
       Aureola amintirii nu are nimic de-a face cu amintirea. Ce eroare, să scotoceşti prin memorie. N-ar trebui să revedem niciodată locurile copilăriei, oamenii, prietenii, imaginile de atunci. Casele sunt mai mici, străzile sunt mai înguste, lumina e mai mohorâtă, oamenii regăsiţi, carcase goale, sunt un dezastru uman şi biologic. O să regretăm. Mai devreme sau mai târziu, o să regretăm.

Bulgaria destinatia de vara preferata de romani

De ce sa vizitam Bulgaria?

Pentru ca este o tara aflata in plin progres, care pune accent foarte mare pe tot ceea ce inseamna turism! Bulgaria are un relief complex, cele mai notabile forme de relief fiind: Campia Dunarii, Muntii Balcani si Muntii Rodopi. Balcanii sunt dispusi intr-un lant care strabate tara de la est la vest, in timp ce cele doua masive muntoase Rila si Pirin marginesc Muntii Rodopi catre est. Aici se afla cel mai inalt punct al peninsulei Balcanice, Musala (Muntii Rila, fiind aflati destul de aproape de capitala), care atinge 2.925 m. Iesirea la Marea Neagra asigura Bulgariei avantul economic, turismul international fiind extrem de dezvoltat pe litoralul bulgaresc.

Clima Bulgariei este dinamica datorita situarii la intalnirea maselor de aer mediteraneean si continental, cu participarea muntilor ce au efect de bariera. De mentionat este faptul ca diferenta de temperatura intre nord si sud este de doar 1 grad, si ca precipitatiile ajung la 630 mm pe an, fluctuand in functie de zona (in munti ajung si pana la 2.500 mm). Iarna, masele de aer continental aduc mari cantitati de zapada.

In ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinatie turistica importanta, statiunile de aici inscriindu-se pe lista celor mai ieftine statiuni litorale din Europa. Majoritatea celor ce aleg sa viziteze Bulgaria prefera sa petreaca cel putin un weekend aici indiferent ca o fac la ski, pe litoral, ori vizitand importante vestigii locale. Cu totii sunt incantati de timpul relaxant petrecut pe pamant bulgar si doritori sa revina pe aceste meleaguri civilizate.

In principal, plajele au o latime de 150 de metri, cu o lungime de 5 km. Nisipul este fin, apa marii este calda, curata si calma. Adancimea apei nu depaseste (in general), 1,6 m la o distanta de 100-150 metri de mal.

Cand e cel mai bine sa mergem?

Fiind o tara complexa atat din punct de vedere geografic (munti inalti, cu deschidere larga la Marea Neagra), cat si din punct de vedere istoric, putem afirma fara retineri ca Bulgaria este o tara ce poate fi vizitata in orice perioada a anului. Totusi, vara aduna anual zeci de mii de turisti (in cel mai mare numar germani, romani si greci) datorita plajelor intinse, curate si a personalului extrem de politicos si civilizat. In ultimii ani, numarul de turisti a crescut semnificativ si pe parcursul iernii in special datorita noilor statiuni de ski, dotate cu cele mai performante instalatii.

Oricand am merge, este recomandat sa ne rezervam o vacanta din timp (un early booking Bulgaria este recomandat in special datorita raportului calitate-pret foarte bun, dar si pentru a prinde o perioada cat mai potrivita alegerii noastre) si sa nu ne grabim in a face o alegere. Nu toate agentiile turistice ofera reduceri la early-booking, dar putem solicita, si daca nu, ne adresam celor care au astfel de tip de reducere.

In ce statiuni e cel mai bine sa mergem?

Pentru cei interesati sa viziteze diverse orase ce adapostesc vestigii importante, alegerea nu va fi una usoara! Printre principalele destinatii turistice se numara capitala Sofia, orasul medieval Veliko Tarnovo, statiunile de pe litoral Nisipurile de Aur (situata la 17 km nord de centrul orasului Varna, una din destinatiile preferate de tineri din intreaga lume), Albena (aflata la 12 km de Balciv si 30 km de Varna, cu un stil arhitectonic unitar si unic, cu hoteluri situate exact pe plaja, orientate spre soare), ori Obzor, Konstantin si Elena (ce se regaseste in apropierea statiunii Nisipurile de Aur). De retinut este si faptul ca majoritatea hotelurilor din zona litoralului au si piscine si ca statiunile montane Bansko, Pamporovo si Borovet sunt noi si atrag mii de turisti anual.

Doua judete din sudul Dobrogei de astazi au fost integrate Romaniei in perioada 1913-1940, cand Cadrilaterul, inclusiv Balcicul a fost redobandit de Bulgaria. Aici s-a ridicat complexul arhitectural de la Balcic, resedinta regala, organizat si decorat dupa gustul reginei Maria. Castelul Balcic era resedinta de vara preferata a reginei. Celebra gradina botanica este unicata in Europa Centrala si de Est, mai ales datorita colectiei de cactusi. Complexul se afla pe tarmul Marii Negre, la o distanta de 42 de km de Varna.

Ce putem cumpara de aici?

Bulgaria ramane cel mai mare producator din lume de uleiuri si esente pentru parfumuri – uleiul de levantica si cel de trandafir sunt de inalta calitate. Vinul, de asemenea, este de o calitate remarcabila!

Acum nu am decât să jubilez.

 Poporul acesta n-are statui, sculptură antropomorfă. Trebuie să-ţi dai întîlnire acum 6000 de ani, pe acest teritoriu, ca să dai peste câteva statuete, la un trib venit din Anatolia. De atunci, nimeni care să fi pus mâna pe un bulgăre de lut să modeleze cu el o formă umană… Toate culturile pot invoca o artă primitivă. Mai apoi, în acei faimoşi 1000 de ani lipsă (300-1300 e.n.), nici o statuetă, nici o siluetă umanoidă pe un ciob de vas, din care să-ţi dai seama cum se vedeau, nici măcar o frescă, o urmă de mână suflată pe un perete de peşteră. Nu doar că nu există ‘artă’ valahă (sau ceva valah, orice – un zid, un drum, o urmă). Dar e tot mai limpede, în afara câtorva grupuscule sălbăticite de oieri ascunse în munţi, pe aici a trecut cine a vrut, nu locuia nimeni. Un întreg câmp al absenţei, iar apoi al metisajului etnic total, o Völkerwanderung străbătută de la un capăt la celălalt de cântece de jale, o interminabilă cultură a doliului. Ce moştenire. Să faci din dansul ăsta de umbre tremurânde o istorie… Din nefericire, orice iluzie e interzisă. Votum solvit.

       Eduardo Arroyo: ‘Nimic nu rămâne din lucrurile în care am crezut’.
       Nimic… Când afirmi cu siguranţă asta, foarte puţine lucruri mai rămân din tine. E un fel de a te naşte din nou, fiindcă nimeni, cu adevărat, nu există în afara convingerilor sale. Eşti asemeni unui comatos, unui amnezic. Ar trebui să ţi se dea altă identitate, un alt nume şi s-o porneşti prin păduri, ca bătrânii indieni alungaţi de acasă. (Ce idee, să ceri oamenilor să renunţe la convingerile lor, să se nască din nou, să îşi dea naştere…)

       Privesc ce se întâmplă la Paris, în Lyon, în atâtea alte locuri. Îţi spui: ‘Franţa va deveni musulmană’. Sună ca o frază oarecare.
       Creştinismul, înduioşător de slab. La o abaţie care sărbătorea 1000 de ani de la înfiinţare am văzut strânşi o sută de oameni… Nu încetez să-mi repet: ‘Mi-e indiferent’, cu un aer convins.

       E acum lipsit de orice îndoială că Montherlant a fost pedofil. În cel mai incredibil sordid, aborda copiii pe stradă sau la cinematograf, pe cei de 8-10, până la 14 ani. Alături de  Peyrefitte, întreţinea tot felul de copii din familii sărace, cumpărând tăcerea părinţilor etc. E un lucru cumplit drama unei minţi strălucite care se ştia atinsă de acest morb. Cu aşa ceva nu poţi trăi: ori accepţi, şi atunci eşti un fel de mort în viaţă dispreţuindu-se în fiecare clipă, ori te suprimi. La un asemenea nivel de luciditate, nu poţi investi cu sens simbolic ce trăieşti, nu te poţi minţi, nu poţi drapa, s-a terminat. Fiecare zi e o tortură, una fără apel. O formă de monstruozitate care refuză să se mântuie (medicaţie, abstinenţă, sinucidere), şi pe de altă parte nu poate uita. Problema e că ştii ultimativ că în fiecare dimineaţă te scoli tot cu tine, şi că ţestei tale trebuie să-i corespundă un glonte.

       Memorie deficitară. Uit constant cuvinte, nume, idei, fraze întregi pe care nu am prezenţa de spirit să le notez. Ceva neconsemnat e şters peste o zi sau două; ca şi cum un lucru, odată formulat în minte, ar dispărea ca problemă. O ereditate problematică, sunt sigur. Nu e chiar nejustificat să-ţi urăşti genitorii. Când te gândeşti că nu s-au jenat să-şi perpetueze vesel tarele. (Cât de vanitos trebuie să fii ca să produci un ‘urmaş’, ce idee trebuie să-ţi faci despre tine!…) Tragi resemnat pietrele de moară, povara lor.

       Am aşteptat mult soarele ăsta asasin. Acum nu am decât să jubilez.

X.

Uluit şi dezgustat de eroarea inexplicabilă a lui X, care a putut spune într-un interviu că Cioran a trăit în Franţa din leafa Simonei Boué… A trăit din traduceri, integral efectuate sub pseudonim, din engleză în franceză, de tot felul de cărticele şi broşuri, vreme de 25 de ani, până în ’70, cînd cărţile încep să aducă un oarecare venit. Acesta era interesul lui pentru limba engleză. E vizibil, dacă vrei să cauţi puţin, din Caiete şi din scrisori. A încercat să intre în Cercetare (blocat de Goldmann), a lucrat ca redactor de carte la o editură vreun an şi ceva. Chiria pe care o plătea era, cu propriile spuse, ‘ridicolă’: 300 de franci (o carte costa 100 de franci), sumă sub-modică pe care şi-o putea permite paritar cu Simone, şi care a fost salvarea lui. Dar trăia din cât avea. Se hrănea foarte prost şi întotdeauna la limită; în unele fotografii e de o slăbiciune uluitoare; se îmbrăca de la piaţa de vechituri şi avea în casă mobile din împletituri de răchită. O existenţă spartană, totul pentru a avea o independenţă şi libertate, ceea ce pentru el însemna: ‘să nu fii sclavul nimănui’. Să crezi că un spirit de orgoliul lui C. ar fi acceptat să fie întreţinut de o femeie, şi asta să poată trece în biografia lui, înseamnă să-ţi fi pierdut o clipă minţile.
       Emisă prima oară de Friedgard Schulte, cred, acreditarea unei asemenea stupidităţi patente e inexplicabilă. În epoca în care tot ce rămâne din tine sunt fragmente de Wikipedia, iar personalitatea e fapt divers şi detaliu infamant, e un fel de atentat la discreţie şi inteligenţă. Sufleteşte, ştii prea bine că n-ai fost niciodată elevul lui Noica ci, până în vârful unghiilor, prin structură şi convingeri, discipolul lui Cioran. Vorbele tale au oarecare greutate în ochii celorlalţi. El nu a lăsat precizările necesare (de altfel, ce temă…). Dar cei care-i supravieţuiesc scriitorului au datoria să vegheze.
       Resemnare. Nimic bun nu i-a venit lui Cioran din partea originii sale.
       …Să fugi mai bine de jumătate de secol, să schimbi ţara, să refuzi să mai vorbeşti limba – şi totuşi să nu poţi scăpa de râia românească mi se pare mai mult decât un nenoroc sau strategie de recuperare post-mortem a culturilor mici: e un blestem de minorat. Ce dovezi mai vrem că omul ăsta a dispreţuit din rărunchi valahul? Nu-i putem citi imprecaţiile (nimeni n-a lăsat mai radicale decât el)? Cât ne mai permitem să anexăm la ‘neam’ individualităţi care l-au abhorat, l-au detestat, l-au vomitat structural, şi care s-au definit nu doar în opoziţie cu el, dar în indiferenţă? Sartre observa resemnat că a muri înseamnă să devii prada celor vii. Cioran nu e un ‘filozof român stabilit în Franţa’, cum treptat e acreditat – wikipedic – până şi de revistele străine. Asta e ca şi cum ai spune ‘filozof patagonez’. E un filozof francez născut undeva în Est: francez de adopţie, metec cultural, dacă ‘european’ şi ‘universal’ nu e de ajuns. Un ins care a fost ce a fost pentru că a asimilat Franţa, nicidecum România. Singurul merit pe care-l are România în biografia lui Cioran este că a fost părăsită.
       Cioran n-a fost un filozof român nici când trăia aici şi scotea acele cinci cărţi în româneşte, scrise cu fiere şi sânge, deliruri lirice ale unui ins prins în capcană. Pentru asta ar fi trebuit ca România să existe şi în alţi ochi decât în ai ei proprii. A fost marcat de spaţiul european şi şi-a imaginat mereu o altă ţară, o altă cultură, un alt colţ geografic, un alt destin. Cine n-a înţeles asta n-a priceput prima pagină din el.
       De ce nu poţi fugi de România? Oare nici statutul de apatrid nu te pune la adăpost de ‘naţionaliste’ recuperări postume? Nici scrisul în altă limbă? Nici renunţarea la tot? Ce probe ar mai trebui să dăm? O ţară nu e o placentă eternă, o hârtie de muşte sau o boală venerică. Mă întreb dacă mai există în lume alcătuire – sau improvizaţie – teritorială cu un mai libidinos contact epidermic pentru victimele ei.
       Oare n-ar trebui să existe declaraţii solemne de renunţare la patrie, pe care să le faci şi să fii sigur, apoi, că nu mai auzi în veacul vecilor de ea? Să ni se spună doar atât: unde putem semna?

Despre toamna si ghicitori

Tocmai cand speram ca ne vom bucura si in noiembrie de o vreme la fel de frumoasa ca in restul acestei toamne atipice, iata ca vremea ne da peste cap toate planurile si descoperim inca odata frumusetile toamnei. Insa la drept vorbind, nu noi suntem cei ce le descoperim ci copii nostri care, oarecum suparati de trecerea verii ar trebui invatati ca fiecare anotimp are si partile lui frumoase iar toamna este cu adevarat o comoara de bunatati si frumusete.
In contextul asta m-am gandit sa fac un articol in care sa va povestesc despre niste ghicitori pentru copii pe care le-am descoperit recent si care mi se par nu numai reusite ci si foarte educative, povestind despre vremurile in care internetul nu exista iar cei mici erau obligati sa apeleze la carti pentru a descoperi mai multe despre lumea ce ii inconjoara.
Interesant mi s-a parut si faptul ca pe site-ul unde erau postate ghicitorile era propus un mic concurs pentru cei mici in care ei trebuiau sa ghiceasca raspunsul la fiecare "enigma in versuri" si pentru fiecare raspuns corect ei primeau un punct, urmand ca la sfarsit, in functie de numarul de puncte sa primeasca un mic premiu.
Insa motivarea este secundara fata de caracterul educativ al acestor ghicitori. Ele ii pot invata pe copii mai multe lucruri despre principalele elemente ce definesc anotimpul toamna, ii poate familiariza cu schimbarile prin care trece natura in aceasta perioada si ii va face cu mult mai receptivi la ceea ce se intampla in jurul lor.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care un mic joc cu ghicitori in familie reprezinta o excelenta solutie pentru a petrece timpul impreuna, reusind in acelasi timp sa stimuleze si imaginatie celor mici, determinandu-i sa caute la randul lor alte subiecte de ghicitori pe care sa le propuna parintilor.
Iata spre exemplificare o asemenea ghicitoare:
Tarus galben ascutit
In pamant sade infipt.
Un iepuras l-a gasit
Si pe loc la rontait.
Cine este? L-ati ghicit?

Stiti raspunsul? Ia sa vedem? Tarus galben ascutit In pamant sade infipt, ce ar putea sa fie? Cam greu de ghicit pana intra iepurasul in scena care imediat rontaie misteriosul nostru tarus. Si ce le place iepurilor cel mai mult? Da, morcovii,  acele legume gustoase si dulci ce se culeg inclusiv toamna...daca scapa de iepuri.

X.

 Lui X. Nu m-am putut desprinde, ascultându-te, de cele trei condiţii necesare: trebuie să ai anvergură, sau dacă nu talent, sau dacă nu şarm. Nu e deloc sigur că ele vin în ordinea asta. Dar dacă, privind onest, simţi că nu te încadrezi decisiv în una dintre ele, aşa încât să poţi descrie inedit lumea, renunţă: nu ai o personalitate.
       Încearcă să nu foloseşti la tot pasul ‘mi-am zis că…’ şi ‘pesemne’ şi ‘în clipa în care’ şi ‘pe lumea asta’ şi ‘splendoare’, ca un maître d’hôtel. Uită-le. Încearcă să recompui o exprimare cu sens din cuvintele cele mai simple, cu conectori dintre cei mai simpli.
       Găseşte un interval în care eşti singur acasă. Aşează-te în faţa oglinzii şi începe să înjuri. Foloseşte cele mai odioase şi orduriere cuvinte pe care ţi le aduci aminte, articulându-le apăsat, scrâşnit, în timp ce te priveşti. E important: în timp ce te priveşti. În câteva minute va debuta, poate, procesul vindecării de limba de operetă, desprinsă din contactul livresc.
       Scrie în sfârşit o pagină în care nimeni să nu te poată recunoaşte, începând cu tine însuţi. Arată-i-o celui mai bun prieten.
       Dacă nu ţi-a ieşit, nu eşti un scriitor – eşti un livresc calofil, şi eşti, din păcate, de nevindecat. Vei scrie eseuri şi pe ultimii ani de viaţă. La douăzeci de ani după moarte vei mai fi pomenit o dată, într-un cadru cu mucegai şi coloane dorice. Apoi vei fi uitat pentru totdeauna.
       Ia de pe acum o hotărâre. Fugi pe o insulă, meditează. Ucide pe cineva – faptul divers e o intrare oblică în posteritate. Dizolvă-te într-un amantlâc de senectute. Creşte porumbei, cultivă nuferi. Orice. Pentru că restul, tot restul, tot ce-ţi închipuiai că e vocaţia vieţii tale şi s-ar cere neapărat continuat – e vid absolut şi pierdere de vreme.
       Mai ai numai câţiva ani în care ai putea să nu mori cu tine.
       Eşti încă iubit: cineva îţi mai spune cuvintele astea.

Hopa holba! sau CMIT (Cel Mai Inspirat Titlu)

Nu înţeleg oamenii de pe stradă. Nu pe toţi. Mai exact, nu pot să îi înţeleg, oricât de mult m-aş strădui, oamenii atunci când se holbă. De cele mai multe ori refuz să-i ignor, aşa că mă holbez înapoi cu o privire care urla ¤la ce naiba te uiţi aşaaaa?¤ Şi de aici exclud din start cocalarii, care se leagă de tine dacă eşti o tipă ¤bun㤠de vârsta lor, fix cât se leagă şi de eşti o pensionară sau sora de 30 de ani a lu tovarăşu cocalar care nu-i de faţă, sau, mai rău, îi. Aşa, excluzându-i pe ăştia, rămân parcă la fel de mulţi oameni holbăcioşi. O metodă excelentă de a îi face să se uite dreq în treaba lor în altă parte e te uiţi să vadă că l-ai văzut că se uită, apoi priveşti în altă parte, şi te uiţi iar la ăla. ăla vede că tu vezi că el şi după ce tu nu te mai uiţi, el se uită…se va simţi ruşinat, şi se va uita în altă parte…O VREME. Şi nu, cu chestia asta n-am încercat nici să fac o glumă, nici nu vreau să par disperată sau fiţoasă. Pur şi simplu îi o chestie care mă frustrează la maxim. Ori am eu o problema cu societatea asta care defapt e minunată, ori oamenii chiar ar trebui să înceteze din a căsca ochii la lucruri, respectiv omini absolut normali “şi deloc extravaganţi” care-şi văd de treaba lor şi nu cerşesc atenţie.

Cate backlink-uri are site-ul meu

Numarul backlinkurilor poate spune destul de multe despre un site, acesta fiind un factor important de luat in seama cand dorim sa decidem valoarea unui site (insa nu cel mai important si in niciun caz decisiv).

Desi, teoretic, cu cat ai mai multe backlinkuri cu atat ai sanse mai mari sa rankezi in Google, atunci cand verifici acest numar este extrem de important sa analizezi backlinkurile si sa vezi cat sunt de relevante (cate dintre ele vin de pe domenii unice, ce anchor text au, daca sunt dofollow sau nu si, bineinteles, de pe ce tip de siteuri vin si ce valoare au aceste siteuri).

Utilizand toolul Backlink Checker nu numai ca afli cate backlinkuri are un site, dar afli si numarul lor de domenii unice, de ip-uri (inclusiv class c), de imagini, de redirectari, de siteuri .edu/.gov si cate au tagul dofollow.

Poti folosi acest tool pentru a analiza atat siteurile tale, cat si ale concurentilor. Astfel, poti face diferenta de valoare intre siteuri. Poti fi surpins sa afli ca un site cu 1.000 linkuri poate avea o valoare mai mare decat unul cu 5.000 linkuri (asta pentru ca primul site primeste linkuri de pe siteuri relevante, cu anchor text diversificat ori pe brand, fiind dofollow, in timp ce al doilea siteuri primeste foarte multe linkuri nofollow, majoritatea de pe siteuri irelevante si cu anchor text identice - ceea ce poate a adus si o penalizare).

Un avantaj al acestui tool este ca poti afisa pe siteul tau cate backlinkuri are acesta. Poti adauga un badge, precum urmatorul:

Cacastane

Iacătă au fost şi Castanele, mă rog, sărbătoarea lor. Cel mai important eveniment al orăşelului meu, Baia Mare. Groaznic eveniment, de fiecare dată. Dar parcă anul ăsta a fost mai naşpa ca niciodată. Ţigani, mici ţigăneşti, citez clătite superbune uriaşe, aur mult, maini pe fund, cocalari, piţipoance, pipi, poop, mizerie în general, chestii vărsate, bere ţigănească, puţe nespălate, jocuri de noroc, carusele de rahat, concerte mult prea jalnice. Pentru toate astea au f¤tut oamenii tot spaţiul verde din parc, si stadionul, nu ca mi-ar pasa de el. De Castane se văd feţe ca pentru prima dată, toţi oamenii ăia, sau dacă nu, o mare parte din ei, locuiesc într-o lume, într-o planeta, ba chiar într-un oraş cu mine. Toţi ies în evidenţă prin şukărime, şi totuşi îmi par nişte monştrii străini. De unde penaju meu au apărut toţi oamenii ăştia… Şi de când kurosul e specific ţiganesc??

Şi totuşi, am mers. E frustrant. Ştiam foarte bine că nu îmi place acolo…dar am mers. O formă de masochism. Oricum, sărbătoarea castanelor suuuuckkks big time!!!

P.S. Mă găsiţi non-stop pe Facebook, jucând Sorority Life. JOIN! I NEED SISTERS! WWHAAAHHAHAHAAAAAA!!!

Şcoala. Un FU- unstoppable.

Nici nu ştiu dacă să mă bucur, sau să fiu tristă. Nu prea o să simt diferenţa, cred…că aşa, la şcoala, aş schimba doar locaţia în care fac ceva inutil şi nu prea interesant. Nu-mi săriţi în cap, nu aia e definiţia mea pentru şcoala, nici vorba. Nu sunt împotriva ei. La naiba, nimeni nu vrea să înceapa! De ce nu s-ar face un sondaj? Toata lumea ar mai vrea vacanţă, până şi profesorii aka salariaţii (sau dacă ar fi să mă iau după cum spun ei, nu prea) Să se facă ce vrea poporul! Circula săptămâna trecută (sau poate mai demult, nu ştiu, am pierdut noţiunea timpului vacanţa asta) zvonul cel mai minunat, cum că începe numai prin douăzeci şi ceva. Ce bine m-am bucurat. Ah…sublim sentiment. Dar nu. Începe mâine şi n-avem ce să facem să schimbăm asta.

Vacanţa asta nu am facut nimic remarcabil. Poate doar concertul Placebo, dar pe care sigur nu l-am făcut, dacă nu se pune că am ţipat şi sărit şi transpirat excesiv şi suportat multe ore de tren. Revenind, mă simt totuşi bine că nu sunt printre ăia care la începutul verii şi-au propus şi să mute munţii din loc, să meargă la Madonna, să citească tot ce se poate, să vadă toate filmele existente şi inexistente, să îşi schimbe înfăţişarea de să nu-i mai recunoşti, să se tundă la Simon din Londra, să urce vârful Aconcagua, să nu mai poată de solicitat de noii prieteni făcuţi şi aşa mai departe..şi până la urmă punctul..culminant al vacanţei le-a fost când au mers cu bunicii la Felix. Nu, DECI eu nu mi-am propus să fac nimic. Dar când mă gândeam la nimicul ăsta, nu era chiar aşa de în puterea cuvântului. Vroiam să fac multe, dar nu ştiam ce, deci nu ştiam nimic specific, sper că ăsta e cuvântul.

Revenind la şc. A început febra pregătirilor pentru ea. Plin prin toate supermarketurile sau cum le-or zice ălora mai mari şi mai de la ieşirea din oraş, plin e nene de copilaşi mai mici sau mai mari, mai descurcăreţi sau mai tonţi, mai cu mămica, mai cu tăticu. Eu sunt obsedată de penare. Îmi plac. Şi încă alea cu cel puţin 4 “compartimente”. Şi când merg să-mi iau totfelu, văd că toată lumea vrea penare mici. De ce? Adică ştiu că ziceţi toţi că-s mai practice şi plodu nu tre să care mult, şi sunt de acord. Dar sunt unele penare oribile, mici şi urâte parcă îs portfarduri. Pfoai, şi ce mă enervează când mă duc şi io ca tot elevu să îmi iau rechizite, şi nu pot că stă o mamă imensă cu o voce imensă (?)  pe toată lungimea raionului cu căruţ şi copil cu tot. Şi nu poţi să o rogi să se dea puţin că vrei să-ţi iei o radieră, că ea ori e gingaşă cu progenitura, ori urlă la ea, ori vorbeşte..ţipă la telefon cu ea că ce să ia şi ce să nu ia şi cât de roşu îi Spidermanu de pe stiloul roşu. Ffffuuu-

În fine, sper să am o toamnă activă, vă doresc şi vouă acelaşi lucru! Ambiţie am să fac treaba, ceva, nimic specific. (Sper să nu plouă mult toamna asta, uraaaasc ploile de toamnă, mai ales de toamnă târzie, nu-s nicicum.)

Avantaje ale jocurilor de tip Dress Up

Ca si copil gandurile sunt mereu indreptare catre jocuri, iar ca si fata jocurile ce implica papusi si imbracatul lor sunt cele mai populare. Jocurile de tip Dress –up ofera exact acest lucru doar ca in mediu online.
Acest tip de jocuri a inceput a fi creat pe la mijlocul anilor 90 de care companiile din mediu online. La acel moment aceste jocuri erau destul de simple implicand o functie de drag & drop al unor model de haine pe o imagine a unei papusi. De la acel moment pana acum aceste jocuri au evoluat, si numarul site-urilor care ofera acest timp de jocuri a crescut de asemenea. In acest moment exista chiar si site-uri specializate pe acest domeniu care ofera jocuri dess up pe platforma flash. Inafara de aspectul imbunatatirii graficii si a aspectului estetic al acestor tipuri de jocuri, daca in anii 90 trebuia sa platesti pentru a putea accesa platforma online si a te juca, acum majoritatea acestor jocuri sunt gratuite.

Principalele avantaje are jocurilor Dress-up sunt asupra copiilor. Aceste le imbunatatesc imaginatia si ii ajuta in coordonarea culorilor, dandu-le o paleta larga de variante. Desi poate parea o pierdere timp din punct de vedere a parintilor acest tip de jocuri reprezinta un mod atat distractiv cat si util de dezvoltare intelectuala si a imaginatiei copiilor. Ii ajuta sa inteleaga mai usor mediul inconjurator si chiar sa se indrepte spre o anumita cariera la momentul in care vor creste.
Aceste jocuri desi foarte numeroase, pot fi clasificate in functie de mediul in care se desfasoara activitatea/ actiunea. Aceste pot fi cu:  medici, activitati casnice, activitati scolare, cu celebritati, petreceri, nunti, pirati, super eroi, persoane din povesti, aventuri, printese si cavaleri, soldati sau cowboy.
Aceste jocuri ii dau posibilitatea copilului sa experimenteze mediu inconjurator intr-un mod distractiv, oferindu-i sansa sa invete lucruri noi si sa isi dezvolte personalitatea.

De ce suportam?

De ce suportam? De ce vorbim, discutam si scriem cand moral e sa punem mana pe bate, rangi si topoare si sa impartim justitia in stanga si in dreapta? Protestele nu-s suficiente. Cateodata trebuie pur si simplu sa pui mana pe o sticla incendiara, sa o aprinzi si sa o arunci spre cineva sau spre ceva. Asa nu se mai poate trai.

Am incercat. AM Incercat sa credem in libertati, valori, sisteme. AM gresit si ne cerem scuze celor pe care i-am determinat sa-si inhibe pornirile violente incercand sa-i convingem sa astepte, sa creada in schimbare. Asa nu se mai poate. Criminalii sunt pretutindeni.Totul se impute de sus. Webul devine un veceu - de parca 80% din internet is bannerele si spamul!
Nu exista schimbare. Schimbarea o faci tu. Viitorul il faci tu. Dar nu ca ei. Nu cu vorbe. Nu cu vise. Ci cu fapte. Protestati acum! Concret. Loviti, si veti fi mantuiti.

In toata mizeria asta stam cateodata si ne intrebam... chiar avem noi nevoie de o vacanta? Da, noi astia - comitetul! Nu ar trebui sa fim si noi acolo, pe metereze, sa luptam, sa ne agitam, sa ne batem ca toata lumea? Sa dam in cap "agresorilor" si sa tinem cu dintii de drepturile noastre?
     Dreptul la decenta.
     Dreptul de a avea un web curat...

De ce un Dj ?

Fie ca alegeti sa apelati la un dj nunta profesionist, fie va veti “antrena” singurei pentru evenimenul mult asteptat, acest moment va fi savurat de invitati si totodata  este o amintire pretioasa in sufletele voastre dar si in inregistrarile video de la nunta, pe care le veti urmari ori de cate ori veti simti nevoia.

Cum romatismul insoteste nenumarate momente din viata unui cuplu, recomandabil este sa aveti un dj la nunta cu care ati vorbit in prealabil despre muzica pe care doriti sa o ascultati in aceasta zi speciala, pentru a putea  dansa impreuna cu persoana iubita pe ritmul melodiilor preferate intalnite de alungul relatiei cu diverse ocazii.

Fiecare melodie trebuie cu grija aleasa, in asa fel incat sa va placa foarte mult sau sa aduca aminte de momentele frumoase din viata dumneavoastra si in acelasi timp sa fie una vesela. Trebuie sa alegeti aceste melodii astfel incat sa si puteti dansa pe ritmul lor atat dumneavoastra cat si restul invitatilor.

Sunt unele cupluri care aleg un anumit stil de muzica pentru - Dansul Mirilor - dar pe care nu il pot dansa. Spre exemplu nu oricine poate dansa tango ori samba. Cele mai simple ritmuri sunt cele de rumba sau vals, pe care orice cuplu ar reusi sa danseze. Un dj va poate da cu usurinta sfaturi si in aceasta privinta.

 Inaintea alegerii dj-ului la nunta, intocmiti o lista cu categoriile de varsta in care se incadreaza invitatii vostri. In functie de acest aspect o sa alegeti stilul de muzica predominant.

Orice expert dj de nunti sau alte evenimente de mare impact trebuie sa fie  deschis sa adopte orice stil musical dorit de organizatori. 

Exista o mare varietate de dj nunti care au un portofoliu bogat si referinte de la multe petreceri organizate, deci nu va grabiti cu alegerea unui dj la intamplare.

Nu incercati sa va impuneti genul vostru de muzica inaintea preferintelor invitatilor vostri, pentru a nu risca sa fiti singuri pe ringul de dans

Cele mai bune masini pentru tractari auto

Cand vine vorba de “salvarea” unei masini imobilizate involuntar pe sau in afara carosabilului, cea mai la indemana solutie e oferita de firmele de tractari auto, care odata solicitate, trimit de urgenta masini dotate cu trolii puternice, capabile sa tracteze orice masini de marime medie.

De regula, cele mai folosite tipuri de masini de tractat sunt in numar de trei:

•     tip platforma/pat. Sunt in mod clar, cele mai populare masini de tractare, fiind solutia cea mai la indemana pentru transportul masinilor de marime medie. De regula, o astfel de masina cantareste peste 3,5 tone si este dotata cu un troliu mediu si cu o rampa de incarcare. Masina este securizata in sistemul de fixare al troliului precum si intr-un sistem de chingi pentru rotile din spate. Singurul dezavantaj la aceasta metoda e timpul de incarcare/descarcare relativ mare, care poate fi stresant pentru multi dintre soferi.

•     cu carlig. Sunt masinile cu remorca, care au echipata o mini-macara dotata cu un carlig. Acesta va ridica rotile din fata ale masinii ce urmeaza a fi tractate si o va transporta fara sa o urce pe deplin in remorca. Pe tot parcursul traseului, masina tractata va fi in permanenta cu 2 roti pe sosea.

•     cu cadru hidraulic fix. Este singurul tip de masina utilizat de firmele de tractari auto care nu este echipat cu troliu. In schimb, are la baza un cadru metalic rigid, care este actionat de un sistem de ridicare hidraulic. Cadrul se strecoara sub rotile din fata sau din spate ale masinii, se securizeaza si apoi se transporta automobilul pana la locul dorit. Desi e mai putin populara in Romania, aceasta metoda este foarte apreciata la nivel international, intrucat scurteaza mult timpul efectiv de lucru si nici nu este asa de scumpa precum metodele care implica trolii sau macarale;

Pericolele cremelor de epilat

Pentru mult timp, una dintre metodele populare de epilare definitiva folosite de femei a avut la baza cremele epilatorii, gratie efectelor rapide pe care acestea le ofereau. Practic, tot ce trebuiau utilizatorii sa faca era sa aplice un strat gros de crema, cu ajutorul unei spatule, sa stea un pic astfel incat crema sa actioneze asupra firelor de par, iar apoi sa indeparteze crema – laolalta cu parul – cu ajutorul aceleiasi spatule sau a unui prosop mai dur.

Fiind un procedeu destul de ieftin si de rapid, multi oameni s-au inghesuit sa il foloseasca inca de la aparitia pe piata. Din pacate, crema de epilat ascunde o serie de efecte secundare, precum si o serie de dezavantaje ce nu prea pot fi omise, dovada in acest sens fiind faptul ca marea majoritate a femeilor au trecut la epilatoare semiprofesionale, renuntand de tot la crema.

In primul rand, crema nu actioneaza doar asupra firelor de par. Avand o aciditate mare, actioneaza si asupra pielii, facand pagube la nivelul superficial al epidermei. Sigur, lucrul acesta este mentionat pe prospectul tuturor produselor de acest tip, insa asta nu salveaza catusi de putin metoda. In principiu, doar o mica parte dintre utilizatori au pielea sensibila si resimt arsuri, marea majoritate a oamenilor neresimtind efecte secundare, insa asta e oricum un argument destul de serios pentru a nu mai folosi aceasta metoda.

De asemenea, nu intotdeauna firele de par se rup de la radacina, intrucat unele au o tulpina mai groasa si ca atare, se rup mai greu. In cazul lor, fie se lasa crema mai mult decat este indicat – lucru care in mod clar provoaca arsuri chiar si celor cu o piele mai rezistenta, fie se indeparteaza folosind lama. In ambele cazuri, parul creste la loc intr-un ritm destul de rapid, cu circa 1 mm pe zi incepand cu a treia sau a patra zi de la data epilarii.

Tocmai de aceea, dermatologii recomanda alte procedee de indepartare a parului, cum ar fi metoda de epilare definitiva SPL Constanta – ce are la baza pulsarea unor fasciculi de lumina pe suprafata corpului – sau chiar folosirea epilatoarelor cu pense. Sunt procedee mult mai sigure, care nu creaza riscul unor infectii, asa cum face crema de epilare corporala.