Nu dau nume.

       Cred că aveam vreo zece ani când am văzut un film care m-a impresionat pentru întreaga viaţă. Ieri, găsindu-l ca prin farmec undeva, l-am revăzut, cu un tremur de emoţie. Catastrofă. Recunosc temele, cele care m-au impresionat şi bântuit multă vreme de-atunci, care contează şi azi pentru mine, şi foarte vag actorii. Dar nimic, nimic din farmecul, din pertinenţa, din forţa care mă copleşiseră înainte. Filmul este sufocant de simplist şi chiar prost. L-am oprit, neputând crede că e acelaşi; am verificat din nou datele: e fără nici o îndoială acel film…
       Uluială; prostraţie. Cine suntem?
       Aureola amintirii nu are nimic de-a face cu amintirea. Ce eroare, să scotoceşti prin memorie. N-ar trebui să revedem niciodată locurile copilăriei, oamenii, prietenii, imaginile de atunci. Casele sunt mai mici, străzile sunt mai înguste, lumina e mai mohorâtă, oamenii regăsiţi, carcase goale, sunt un dezastru uman şi biologic. O să regretăm. Mai devreme sau mai târziu, o să regretăm.

Bulgaria destinatia de vara preferata de romani

De ce sa vizitam Bulgaria?
Pentru ca este o tara aflata in plin progres, care pune accent foarte mare pe tot ceea ce inseamna turism! Bulgaria are un relief complex, cele mai notabile forme de relief fiind: Campia Dunarii, Muntii Balcani si Muntii Rodopi. Balcanii sunt dispusi intr-un lant care strabate tara de la est la vest, in timp ce cele doua masive muntoase Rila si Pirin marginesc Muntii Rodopi catre est. Aici se afla cel mai inalt punct al peninsulei Balcanice, Musala (Muntii Rila, fiind aflati destul de aproape de capitala), care atinge 2.925 m. Iesirea la Marea Neagra asigura Bulgariei avantul economic, turismul international fiind extrem de dezvoltat pe litoralul bulgaresc.
Clima Bulgariei este dinamica datorita situarii la intalnirea maselor de aer mediteraneean si continental, cu participarea muntilor ce au efect de bariera. De mentionat este faptul ca diferenta de temperatura intre nord si sud este de doar 1 grad, si ca precipitatiile ajung la 630 mm pe an, fluctuand in functie de zona (in munti ajung si pana la 2.500 mm). Iarna, masele de aer continental aduc mari cantitati de zapada.
In ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinatie turistica importanta, statiunile de aici inscriindu-se pe lista celor mai ieftine statiuni litorale din Europa. Majoritatea celor ce aleg sa viziteze Bulgaria prefera sa petreaca cel putin un weekend aici indiferent ca o fac la ski, pe litoral, ori vizitand importante vestigii locale. Cu totii sunt incantati de timpul relaxant petrecut pe pamant bulgar si doritori sa revina pe aceste meleaguri civilizate.
In principal, plajele au o latime de 150 de metri, cu o lungime de 5 km. Nisipul este fin, apa marii este calda, curata si calma. Adancimea apei nu depaseste (in general), 1,6 m la o distanta de 100-150 metri de mal.
Cand e cel mai bine sa mergem?
Fiind o tara complexa atat din punct de vedere geografic (munti inalti, cu deschidere larga la Marea Neagra), cat si din punct de vedere istoric, putem afirma fara retineri ca Bulgaria este o tara ce poate fi vizitata in orice perioada a anului. Totusi, vara aduna anual zeci de mii de turisti (in cel mai mare numar germani, romani si greci) datorita plajelor intinse, curate si a personalului extrem de politicos si civilizat. In ultimii ani, numarul de turisti a crescut semnificativ si pe parcursul iernii in special datorita noilor statiuni de ski, dotate cu cele mai performante instalatii.
Oricand am merge, este recomandat sa ne rezervam o vacanta din timp (un early booking Bulgaria este recomandat in special datorita raportului calitate-pret foarte bun, dar si pentru a prinde o perioada cat mai potrivita alegerii noastre) si sa nu ne grabim in a face o alegere. Nu toate agentiile turistice ofera reduceri la early-booking, dar putem solicita, si daca nu, ne adresam celor care au astfel de tip de reducere.
In ce statiuni e cel mai bine sa mergem?
Pentru cei interesati sa viziteze diverse orase ce adapostesc vestigii importante, alegerea nu va fi una usoara! Printre principalele destinatii turistice se numara capitala Sofia, orasul medieval Veliko Tarnovo, statiunile de pe litoral Nisipurile de Aur (situata la 17 km nord de centrul orasului Varna, una din destinatiile preferate de tineri din intreaga lume), Albena (aflata la 12 km de Balciv si 30 km de Varna, cu un stil arhitectonic unitar si unic, cu hoteluri situate exact pe plaja, orientate spre soare), ori Obzor, Konstantin si Elena (ce se regaseste in apropierea statiunii Nisipurile de Aur). De retinut este si faptul ca majoritatea hotelurilor din zona litoralului au si piscine si ca statiunile montane Bansko, Pamporovo si Borovet sunt noi si atrag mii de turisti anual.
Doua judete din sudul Dobrogei de astazi au fost integrate Romaniei in perioada 1913-1940, cand Cadrilaterul, inclusiv Balcicul a fost redobandit de Bulgaria. Aici s-a ridicat complexul arhitectural de la Balcic, resedinta regala, organizat si decorat dupa gustul reginei Maria. Castelul Balcic era resedinta de vara preferata a reginei. Celebra gradina botanica este unicata in Europa Centrala si de Est, mai ales datorita colectiei de cactusi. Complexul se afla pe tarmul Marii Negre, la o distanta de 42 de km de Varna.
Ce putem cumpara de aici?
Bulgaria ramane cel mai mare producator din lume de uleiuri si esente pentru parfumuri – uleiul de levantica si cel de trandafir sunt de inalta calitate. Vinul, de asemenea, este de o calitate remarcabila!

Acum nu am decât să jubilez.

 Poporul acesta n-are statui, sculptură antropomorfă. Trebuie să-ţi dai întîlnire acum 6000 de ani, pe acest teritoriu, ca să dai peste câteva statuete, la un trib venit din Anatolia. De atunci, nimeni care să fi pus mâna pe un bulgăre de lut să modeleze cu el o formă umană… Toate culturile pot invoca o artă primitivă. Mai apoi, în acei faimoşi 1000 de ani lipsă (300-1300 e.n.), nici o statuetă, nici o siluetă umanoidă pe un ciob de vas, din care să-ţi dai seama cum se vedeau, nici măcar o frescă, o urmă de mână suflată pe un perete de peşteră. Nu doar că nu există ‘artă’ valahă (sau ceva valah, orice – un zid, un drum, o urmă). Dar e tot mai limpede, în afara câtorva grupuscule sălbăticite de oieri ascunse în munţi, pe aici a trecut cine a vrut, nu locuia nimeni. Un întreg câmp al absenţei, iar apoi al metisajului etnic total, o Völkerwanderung străbătută de la un capăt la celălalt de cântece de jale, o interminabilă cultură a doliului. Ce moştenire. Să faci din dansul ăsta de umbre tremurânde o istorie… Din nefericire, orice iluzie e interzisă. Votum solvit.

       Eduardo Arroyo: ‘Nimic nu rămâne din lucrurile în care am crezut’.
       Nimic… Când afirmi cu siguranţă asta, foarte puţine lucruri mai rămân din tine. E un fel de a te naşte din nou, fiindcă nimeni, cu adevărat, nu există în afara convingerilor sale. Eşti asemeni unui comatos, unui amnezic. Ar trebui să ţi se dea altă identitate, un alt nume şi s-o porneşti prin păduri, ca bătrânii indieni alungaţi de acasă. (Ce idee, să ceri oamenilor să renunţe la convingerile lor, să se nască din nou, să îşi dea naştere…)

       Privesc ce se întâmplă la Paris, în Lyon, în atâtea alte locuri. Îţi spui: ‘Franţa va deveni musulmană’. Sună ca o frază oarecare.
       Creştinismul, înduioşător de slab. La o abaţie care sărbătorea 1000 de ani de la înfiinţare am văzut strânşi o sută de oameni… Nu încetez să-mi repet: ‘Mi-e indiferent’, cu un aer convins.

       E acum lipsit de orice îndoială că Montherlant a fost pedofil. În cel mai incredibil sordid, aborda copiii pe stradă sau la cinematograf, pe cei de 8-10, până la 14 ani. Alături de  Peyrefitte, întreţinea tot felul de copii din familii sărace, cumpărând tăcerea părinţilor etc. E un lucru cumplit drama unei minţi strălucite care se ştia atinsă de acest morb. Cu aşa ceva nu poţi trăi: ori accepţi, şi atunci eşti un fel de mort în viaţă dispreţuindu-se în fiecare clipă, ori te suprimi. La un asemenea nivel de luciditate, nu poţi investi cu sens simbolic ce trăieşti, nu te poţi minţi, nu poţi drapa, s-a terminat. Fiecare zi e o tortură, una fără apel. O formă de monstruozitate care refuză să se mântuie (medicaţie, abstinenţă, sinucidere), şi pe de altă parte nu poate uita. Problema e că ştii ultimativ că în fiecare dimineaţă te scoli tot cu tine, şi că ţestei tale trebuie să-i corespundă un glonte.

       Memorie deficitară. Uit constant cuvinte, nume, idei, fraze întregi pe care nu am prezenţa de spirit să le notez. Ceva neconsemnat e şters peste o zi sau două; ca şi cum un lucru, odată formulat în minte, ar dispărea ca problemă. O ereditate problematică, sunt sigur. Nu e chiar nejustificat să-ţi urăşti genitorii. Când te gândeşti că nu s-au jenat să-şi perpetueze vesel tarele. (Cât de vanitos trebuie să fii ca să produci un ‘urmaş’, ce idee trebuie să-ţi faci despre tine!…) Tragi resemnat pietrele de moară, povara lor.

       Am aşteptat mult soarele ăsta asasin. Acum nu am decât să jubilez.