L-am cunoscut intr-o zi friguroasa din luna decembrie. Parea atat de mic, dar atat de frumos. Asteptam cu nerabdare sa treaca o saptamana pentru a-l lua cu mine in vacanta. Cand am ajuns la casa lui abia se trezise din somn si a venit la mine timid, dar a acceptat sa imi povesteasca franturi din viata lui.
Il cheama Andrei, are cinci ani si traieste la orfelinat impreuna cu alti 20 de copii. Povestea lui m-a impresionat teribil, pentru ca e diferita; contine elemente tragice si comice, totodata…
De cand l-am cunoscut pe el mi-am pus multe intrebari cu privire la copilaria si existente mea. Niciodata un am stiut ce inseamna sa iti fie foame si sa nu ai ce manca, sa iti fie frig si sa nu ai cu te te imbraca, sa vrei sa plangi si sa un fie nimeni langa tine care sa te mangaie.
I-am dat sa manance iaurt. Mi-a povestit cum, pana la varsta de trei ani, manca si el iaurt de la groapa de gunoi, pe care il impartea cu sobolanii. Am incercat cu greu sa ii ascult continuarea povestii si sa imi ascund lacrimile. Copiii sunt fiinte nevinovate, victime ale nedreptatii si cruzimii unor oameni, care nu se pot numi parinti.
Oare cum te simti sa stii ca nu ai fost dorit, ca ai fost aruncat la groapa de gunoi, precum un cartof stricat? Ca ai fost lasat in noaptea de Revelion printre mormane ca sa mori, intr.-o iarna geroasa? Oare cum te-ai simti sa vezi in certificat la numele tatalui o linie? Sa nu te simti iubit si protejat de aceia carea r fi trebuit sa fie langa tine zi si noapte?
Atatea intrebari se ridica fara raspuns. Ma doare sa vad copii care sufera si totusi care isi pastreaza bucuria. Andrei este un baietel din care izvoraste veselia característica copilariei; inima lui canta, desi a fost ranita. Intr-o dimineata se trezise mai devreme si statea ganditor, asa ca l-am intrebat ce ii cutreiera prin minte. Ma asteptam sa imi raspunda ca la mancare sau la jucarii. Zambitor, insa, mi-a zis simplu, la Domnul Isus. Ar putea sa se indoiasca de Dumnezeu, de bunatatea si de dragostea Lui, dar in ciuda vietii lui grele, Andrei isi pastreaza credinta vie in inimioara-i micuta.
Calatoreste numai de cativa ani pe acest pamant, dar a suferit cat unii oameni intr-o viata intreaga, dar acest lucru nu l-a descurajat. Este un model pentru mine datorita veseliei care izvoraste din fiecare fibra a fiintei sale.
Il cheama Andrei, are cinci ani si traieste la orfelinat impreuna cu alti 20 de copii. Povestea lui m-a impresionat teribil, pentru ca e diferita; contine elemente tragice si comice, totodata…
De cand l-am cunoscut pe el mi-am pus multe intrebari cu privire la copilaria si existente mea. Niciodata un am stiut ce inseamna sa iti fie foame si sa nu ai ce manca, sa iti fie frig si sa nu ai cu te te imbraca, sa vrei sa plangi si sa un fie nimeni langa tine care sa te mangaie.
I-am dat sa manance iaurt. Mi-a povestit cum, pana la varsta de trei ani, manca si el iaurt de la groapa de gunoi, pe care il impartea cu sobolanii. Am incercat cu greu sa ii ascult continuarea povestii si sa imi ascund lacrimile. Copiii sunt fiinte nevinovate, victime ale nedreptatii si cruzimii unor oameni, care nu se pot numi parinti.
Oare cum te simti sa stii ca nu ai fost dorit, ca ai fost aruncat la groapa de gunoi, precum un cartof stricat? Ca ai fost lasat in noaptea de Revelion printre mormane ca sa mori, intr.-o iarna geroasa? Oare cum te-ai simti sa vezi in certificat la numele tatalui o linie? Sa nu te simti iubit si protejat de aceia carea r fi trebuit sa fie langa tine zi si noapte?
Atatea intrebari se ridica fara raspuns. Ma doare sa vad copii care sufera si totusi care isi pastreaza bucuria. Andrei este un baietel din care izvoraste veselia característica copilariei; inima lui canta, desi a fost ranita. Intr-o dimineata se trezise mai devreme si statea ganditor, asa ca l-am intrebat ce ii cutreiera prin minte. Ma asteptam sa imi raspunda ca la mancare sau la jucarii. Zambitor, insa, mi-a zis simplu, la Domnul Isus. Ar putea sa se indoiasca de Dumnezeu, de bunatatea si de dragostea Lui, dar in ciuda vietii lui grele, Andrei isi pastreaza credinta vie in inimioara-i micuta.
Calatoreste numai de cativa ani pe acest pamant, dar a suferit cat unii oameni intr-o viata intreaga, dar acest lucru nu l-a descurajat. Este un model pentru mine datorita veseliei care izvoraste din fiecare fibra a fiintei sale.
No comments:
Post a Comment