Nu înţeleg oamenii de pe stradă. Nu pe toţi. Mai exact, nu pot să îi
înţeleg, oricât de mult m-aş strădui, oamenii atunci când se holbă. De
cele mai multe ori refuz să-i ignor, aşa că mă holbez înapoi cu o
privire care urla ¤la ce naiba te uiţi aşaaaa?¤ Şi de aici exclud din
start cocalarii, care se leagă de tine dacă eşti o tipă ¤bun㤠de vârsta
lor, fix cât se leagă şi de eşti o pensionară sau sora de 30 de ani a
lu tovarăşu cocalar care nu-i de faţă, sau, mai rău, îi. Aşa,
excluzându-i pe ăştia, rămân parcă la fel de mulţi oameni holbăcioşi. O
metodă excelentă de a îi face să se uite dreq în treaba lor în altă
parte e te uiţi să vadă că l-ai văzut că se uită, apoi priveşti în altă
parte, şi te uiţi iar la ăla. ăla vede că tu vezi că el şi după ce tu nu
te mai uiţi, el se uită…se va simţi ruşinat, şi se va uita în altă
parte…O VREME. Şi nu, cu chestia asta n-am încercat nici să fac o glumă,
nici nu vreau să par disperată sau fiţoasă. Pur şi simplu îi o chestie
care mă frustrează la maxim. Ori am eu o problema cu societatea asta
care defapt e minunată, ori oamenii chiar ar trebui să înceteze din a
căsca ochii la lucruri, respectiv omini absolut normali “şi deloc
extravaganţi” care-şi văd de treaba lor şi nu cerşesc atenţie.
Cate backlink-uri are site-ul meu
Numarul backlinkurilor poate spune destul de multe despre un site, acesta fiind un factor important de luat in seama cand dorim sa decidem valoarea unui site (insa nu cel mai important si in niciun caz decisiv).
Desi, teoretic, cu cat ai mai multe backlinkuri cu atat ai sanse mai mari sa rankezi in Google, atunci cand verifici acest numar este extrem de important sa analizezi backlinkurile si sa vezi cat sunt de relevante (cate dintre ele vin de pe domenii unice, ce anchor text au, daca sunt dofollow sau nu si, bineinteles, de pe ce tip de siteuri vin si ce valoare au aceste siteuri).
Utilizand toolul Backlink Checker nu numai ca afli cate backlinkuri are un site, dar afli si numarul lor de domenii unice, de ip-uri (inclusiv class c), de imagini, de redirectari, de siteuri .edu/.gov si cate au tagul dofollow.
Poti folosi acest tool pentru a analiza atat siteurile tale, cat si ale concurentilor. Astfel, poti face diferenta de valoare intre siteuri. Poti fi surpins sa afli ca un site cu 1.000 linkuri poate avea o valoare mai mare decat unul cu 5.000 linkuri (asta pentru ca primul site primeste linkuri de pe siteuri relevante, cu anchor text diversificat ori pe brand, fiind dofollow, in timp ce al doilea siteuri primeste foarte multe linkuri nofollow, majoritatea de pe siteuri irelevante si cu anchor text identice - ceea ce poate a adus si o penalizare).
Un avantaj al acestui tool este ca poti afisa pe siteul tau cate backlinkuri are acesta. Poti adauga un badge, precum urmatorul:
Cacastane
Iacătă au fost şi Castanele, mă rog, sărbătoarea lor. Cel mai important eveniment al orăşelului meu, Baia Mare. Groaznic eveniment, de fiecare dată. Dar parcă anul ăsta a fost mai naşpa ca niciodată. Ţigani, mici ţigăneşti, citez clătite superbune uriaşe, aur mult, maini pe fund, cocalari, piţipoance, pipi, poop, mizerie în general, chestii vărsate, bere ţigănească, puţe nespălate, jocuri de noroc, carusele de rahat, concerte mult prea jalnice. Pentru toate astea au f¤tut oamenii tot spaţiul verde din parc, si stadionul, nu ca mi-ar pasa de el. De Castane se văd feţe ca pentru prima dată, toţi oamenii ăia, sau dacă nu, o mare parte din ei, locuiesc într-o lume, într-o planeta, ba chiar într-un oraş cu mine. Toţi ies în evidenţă prin şukărime, şi totuşi îmi par nişte monştrii străini. De unde penaju meu au apărut toţi oamenii ăştia… Şi de când kurosul e specific ţiganesc??
Şi totuşi, am mers. E frustrant. Ştiam foarte bine că nu îmi place acolo…dar am mers. O formă de masochism. Oricum, sărbătoarea castanelor suuuuckkks big time!!!
P.S. Mă găsiţi non-stop pe Facebook, jucând Sorority Life. JOIN! I NEED SISTERS! WWHAAAHHAHAHAAAAAA!!!
Şi totuşi, am mers. E frustrant. Ştiam foarte bine că nu îmi place acolo…dar am mers. O formă de masochism. Oricum, sărbătoarea castanelor suuuuckkks big time!!!
P.S. Mă găsiţi non-stop pe Facebook, jucând Sorority Life. JOIN! I NEED SISTERS! WWHAAAHHAHAHAAAAAA!!!
Şcoala. Un FU- unstoppable.
Nici nu ştiu dacă să mă bucur, sau să fiu tristă. Nu prea o să simt diferenţa, cred…că aşa, la şcoala, aş schimba doar locaţia în care fac ceva inutil şi nu prea interesant. Nu-mi săriţi în cap, nu aia e definiţia mea pentru şcoala, nici vorba. Nu sunt împotriva ei. La naiba, nimeni nu vrea să înceapa! De ce nu s-ar face un sondaj? Toata lumea ar mai vrea vacanţă, până şi profesorii aka salariaţii (sau dacă ar fi să mă iau după cum spun ei, nu prea) Să se facă ce vrea poporul! Circula săptămâna trecută (sau poate mai demult, nu ştiu, am pierdut noţiunea timpului vacanţa asta) zvonul cel mai minunat, cum că începe numai prin douăzeci şi ceva. Ce bine m-am bucurat. Ah…sublim sentiment. Dar nu. Începe mâine şi n-avem ce să facem să schimbăm asta.
Vacanţa asta nu am facut nimic remarcabil. Poate doar concertul Placebo, dar pe care sigur nu l-am făcut, dacă nu se pune că am ţipat şi sărit şi transpirat excesiv şi suportat multe ore de tren. Revenind, mă simt totuşi bine că nu sunt printre ăia care la începutul verii şi-au propus şi să mute munţii din loc, să meargă la Madonna, să citească tot ce se poate, să vadă toate filmele existente şi inexistente, să îşi schimbe înfăţişarea de să nu-i mai recunoşti, să se tundă la Simon din Londra, să urce vârful Aconcagua, să nu mai poată de solicitat de noii prieteni făcuţi şi aşa mai departe..şi până la urmă punctul..culminant al vacanţei le-a fost când au mers cu bunicii la Felix. Nu, DECI eu nu mi-am propus să fac nimic. Dar când mă gândeam la nimicul ăsta, nu era chiar aşa de în puterea cuvântului. Vroiam să fac multe, dar nu ştiam ce, deci nu ştiam nimic specific, sper că ăsta e cuvântul.
Revenind la şc. A început febra pregătirilor pentru ea. Plin prin toate supermarketurile sau cum le-or zice ălora mai mari şi mai de la ieşirea din oraş, plin e nene de copilaşi mai mici sau mai mari, mai descurcăreţi sau mai tonţi, mai cu mămica, mai cu tăticu. Eu sunt obsedată de penare. Îmi plac. Şi încă alea cu cel puţin 4 “compartimente”. Şi când merg să-mi iau totfelu, văd că toată lumea vrea penare mici. De ce? Adică ştiu că ziceţi toţi că-s mai practice şi plodu nu tre să care mult, şi sunt de acord. Dar sunt unele penare oribile, mici şi urâte parcă îs portfarduri. Pfoai, şi ce mă enervează când mă duc şi io ca tot elevu să îmi iau rechizite, şi nu pot că stă o mamă imensă cu o voce imensă (?) pe toată lungimea raionului cu căruţ şi copil cu tot. Şi nu poţi să o rogi să se dea puţin că vrei să-ţi iei o radieră, că ea ori e gingaşă cu progenitura, ori urlă la ea, ori vorbeşte..ţipă la telefon cu ea că ce să ia şi ce să nu ia şi cât de roşu îi Spidermanu de pe stiloul roşu. Ffffuuu-
În fine, sper să am o toamnă activă, vă doresc şi vouă acelaşi lucru! Ambiţie am să fac treaba, ceva, nimic specific. (Sper să nu plouă mult toamna asta, uraaaasc ploile de toamnă, mai ales de toamnă târzie, nu-s nicicum.)
Vacanţa asta nu am facut nimic remarcabil. Poate doar concertul Placebo, dar pe care sigur nu l-am făcut, dacă nu se pune că am ţipat şi sărit şi transpirat excesiv şi suportat multe ore de tren. Revenind, mă simt totuşi bine că nu sunt printre ăia care la începutul verii şi-au propus şi să mute munţii din loc, să meargă la Madonna, să citească tot ce se poate, să vadă toate filmele existente şi inexistente, să îşi schimbe înfăţişarea de să nu-i mai recunoşti, să se tundă la Simon din Londra, să urce vârful Aconcagua, să nu mai poată de solicitat de noii prieteni făcuţi şi aşa mai departe..şi până la urmă punctul..culminant al vacanţei le-a fost când au mers cu bunicii la Felix. Nu, DECI eu nu mi-am propus să fac nimic. Dar când mă gândeam la nimicul ăsta, nu era chiar aşa de în puterea cuvântului. Vroiam să fac multe, dar nu ştiam ce, deci nu ştiam nimic specific, sper că ăsta e cuvântul.
Revenind la şc. A început febra pregătirilor pentru ea. Plin prin toate supermarketurile sau cum le-or zice ălora mai mari şi mai de la ieşirea din oraş, plin e nene de copilaşi mai mici sau mai mari, mai descurcăreţi sau mai tonţi, mai cu mămica, mai cu tăticu. Eu sunt obsedată de penare. Îmi plac. Şi încă alea cu cel puţin 4 “compartimente”. Şi când merg să-mi iau totfelu, văd că toată lumea vrea penare mici. De ce? Adică ştiu că ziceţi toţi că-s mai practice şi plodu nu tre să care mult, şi sunt de acord. Dar sunt unele penare oribile, mici şi urâte parcă îs portfarduri. Pfoai, şi ce mă enervează când mă duc şi io ca tot elevu să îmi iau rechizite, şi nu pot că stă o mamă imensă cu o voce imensă (?) pe toată lungimea raionului cu căruţ şi copil cu tot. Şi nu poţi să o rogi să se dea puţin că vrei să-ţi iei o radieră, că ea ori e gingaşă cu progenitura, ori urlă la ea, ori vorbeşte..ţipă la telefon cu ea că ce să ia şi ce să nu ia şi cât de roşu îi Spidermanu de pe stiloul roşu. Ffffuuu-
În fine, sper să am o toamnă activă, vă doresc şi vouă acelaşi lucru! Ambiţie am să fac treaba, ceva, nimic specific. (Sper să nu plouă mult toamna asta, uraaaasc ploile de toamnă, mai ales de toamnă târzie, nu-s nicicum.)
Avantaje ale jocurilor de tip Dress Up
Ca si copil gandurile sunt mereu indreptare catre jocuri, iar ca si fata jocurile ce implica papusi si imbracatul lor sunt cele mai populare. Jocurile de tip Dress –up ofera exact acest lucru doar ca in mediu online.Acest tip de jocuri a inceput a fi creat pe la mijlocul anilor 90 de care companiile din mediu online. La acel moment aceste jocuri erau destul de simple implicand o functie de drag & drop al unor model de haine pe o imagine a unei papusi. De la acel moment pana acum aceste jocuri au evoluat, si numarul site-urilor care ofera acest timp de jocuri a crescut de asemenea. In acest moment exista chiar si site-uri specializate pe acest domeniu care ofera jocuri dess up pe platforma flash. Inafara de aspectul imbunatatirii graficii si a aspectului estetic al acestor tipuri de jocuri, daca in anii 90 trebuia sa platesti pentru a putea accesa platforma online si a te juca, acum majoritatea acestor jocuri sunt gratuite.
Principalele avantaje are jocurilor Dress-up sunt asupra copiilor. Aceste le imbunatatesc imaginatia si ii ajuta in coordonarea culorilor, dandu-le o paleta larga de variante. Desi poate parea o pierdere timp din punct de vedere a parintilor acest tip de jocuri reprezinta un mod atat distractiv cat si util de dezvoltare intelectuala si a imaginatiei copiilor. Ii ajuta sa inteleaga mai usor mediul inconjurator si chiar sa se indrepte spre o anumita cariera la momentul in care vor creste.
Aceste jocuri desi foarte numeroase, pot fi clasificate in functie de mediul in care se desfasoara activitatea/ actiunea. Aceste pot fi cu: medici, activitati casnice, activitati scolare, cu celebritati, petreceri, nunti, pirati, super eroi, persoane din povesti, aventuri, printese si cavaleri, soldati sau cowboy.
Aceste jocuri ii dau posibilitatea copilului sa experimenteze mediu inconjurator intr-un mod distractiv, oferindu-i sansa sa invete lucruri noi si sa isi dezvolte personalitatea.
Aceste jocuri desi foarte numeroase, pot fi clasificate in functie de mediul in care se desfasoara activitatea/ actiunea. Aceste pot fi cu: medici, activitati casnice, activitati scolare, cu celebritati, petreceri, nunti, pirati, super eroi, persoane din povesti, aventuri, printese si cavaleri, soldati sau cowboy.
Aceste jocuri ii dau posibilitatea copilului sa experimenteze mediu inconjurator intr-un mod distractiv, oferindu-i sansa sa invete lucruri noi si sa isi dezvolte personalitatea.
De ce suportam?
De ce suportam? De ce
vorbim, discutam si scriem cand moral e sa punem mana pe bate, rangi
si topoare si sa impartim justitia in stanga si in dreapta? Protestele
nu-s suficiente. Cateodata trebuie pur si simplu sa pui mana pe
o sticla incendiara, sa o aprinzi si sa o arunci spre cineva sau
spre ceva. Asa nu se mai poate trai.
Am incercat. AM Incercat sa credem in libertati, valori, sisteme. AM gresit si ne cerem scuze celor pe care i-am determinat sa-si inhibe pornirile violente incercand sa-i convingem sa astepte, sa creada in schimbare. Asa nu se mai poate. Criminalii sunt pretutindeni.Totul se impute de sus. Webul devine un veceu - de parca 80% din internet is bannerele si spamul!
Nu exista schimbare. Schimbarea o faci tu. Viitorul il faci tu. Dar nu ca ei. Nu cu vorbe. Nu cu vise. Ci cu fapte. Protestati acum! Concret. Loviti, si veti fi mantuiti.
In toata mizeria asta stam cateodata si ne intrebam... chiar avem noi nevoie de o vacanta? Da, noi astia - comitetul! Nu ar trebui sa fim si noi acolo, pe metereze, sa luptam, sa ne agitam, sa ne batem ca toata lumea? Sa dam in cap "agresorilor" si sa tinem cu dintii de drepturile noastre?
Dreptul la decenta.
Dreptul de a avea un web curat...
Am incercat. AM Incercat sa credem in libertati, valori, sisteme. AM gresit si ne cerem scuze celor pe care i-am determinat sa-si inhibe pornirile violente incercand sa-i convingem sa astepte, sa creada in schimbare. Asa nu se mai poate. Criminalii sunt pretutindeni.Totul se impute de sus. Webul devine un veceu - de parca 80% din internet is bannerele si spamul!
Nu exista schimbare. Schimbarea o faci tu. Viitorul il faci tu. Dar nu ca ei. Nu cu vorbe. Nu cu vise. Ci cu fapte. Protestati acum! Concret. Loviti, si veti fi mantuiti.
In toata mizeria asta stam cateodata si ne intrebam... chiar avem noi nevoie de o vacanta? Da, noi astia - comitetul! Nu ar trebui sa fim si noi acolo, pe metereze, sa luptam, sa ne agitam, sa ne batem ca toata lumea? Sa dam in cap "agresorilor" si sa tinem cu dintii de drepturile noastre?
Dreptul la decenta.
Dreptul de a avea un web curat...
Subscribe to:
Posts (Atom)