Scrie in jurnal chiar daca esti adult

Din cauza filmelor hollywood-iene cu adolescente, majoritatea oamenilor au capatat conceptia ca jurnalele ar fi niste chestii in care scriu fetele alea frustrate ca tipul popular nu le place si pe care-l protejeaza cu pretul vietii. Si conceptia a fost incurajata pentru ca o droaie de companii care produc agende si alte chestii de genul si-au crescut vanzarile considerabil. Dar care e ideea unui jurnal, de fapt?

Sa scrii acolo tot ce-ti da prin cap si sa te descarci. Sa vii cu idei, sa te contemplezi, sa meditezi, sa-ti dai seama unde gresesti. Sa gasesti solutii si, in final, sa ajungi sa te intelegi mai bine pe tine si sa fii mult mai impacat cu sinele tau, cu ce simti si ce crezi despre lume. Asta inseamna un jurnal. Nu, nu e locul in care te vaiti dupa o despartire sau lucrul la care apelezi cand te plictisesti de moarte. Eu tin jurnale de cand am invatat sa scriu, deci da, am strans peste zece agende groase pana acum. N-am prins aceasta deprindere de la televizor sau din desene, ci din incurajarile tatalui meu, care si-a dorit foarte mult sa devin scriitoare. Ironia face ca astazi sa am exact aceasta profesie si nu neaparat din sugestia lui, ci din anumite oportunitati care s-au ivit.

Pot declara sincer ca jurnalele m-au ajutat enorm de mult sa inteleg tot ce se intampla cu mine si apoi tot ce se intampla in jurul meu. M-au ajutat sa iau decizii, de la jucariile cu care sa ma joc cand eram mica la ce facultate vreau sa aleg la varsta maturitatii. Prin ele mi-am dat curaj singura sa cred in ceea ce vreau sa fac si sa-mi urmez permanent visurile. De-aia e important sa ai un jurnal, indiferent daca ai sapte sau saptezeci de ani.