Ascunzatoarea dintre dulapuluri

Tot prin scoala generala, mai primeam bani de la parinti pentru cheltuiala. Si nu ii cheltuiam pe toti, mai doream sa avem am si pentru o mica distractie alaturi de prieteni. Si ma gandeam atunci unde sa ii ascund . Intr-o zi mi-a venit mie o idee, intre doua dulapuri si perete ramanea un loc suficient, nefolosit. Asa ca ma cataram pe pat , escaladam dulapurile si coboram in acea ascunzatoare. Imi puneam acolo banii pentru a ii avea pusi deoparte la o mica nevoie. Cand veneam cu prietenele de la scoala, le prezentam si lor ascunzatoarea mea. A incercat si o prietena sa coboare in micul ascunzis, dar din cauza ca avea ciorapii de lana in picioare nu mai putea iesi de acolo. Am sfatuit-o sa isi dea jos ciorapii, pentru a putea escalada mai usor dulapul. A ras si ea, am ras si eu. La acea varsta magica, clipele treceau una cate una, cu o viteza ametitoare si erau deosebite. Ne-am fi dorit sa nu ne maturizam niciodata, sa ramanem copii si sa ne bucuram de aceasta viata minunata.