Cea mai buna energie este la o pizzerie

Savantii au studiat in toate detaliile mecanismele ascunse ale transformarii substantelor aduse de alimente in energie interna de miscare si dezvoltare a corpului omenesc, in cele mai diverse componente care la nivelul moleculelor contribuie la construirea celulelor corpului fizic. S-ar parea ca ne-a ramas de facut doar un lucru foarte simplu: sa calculam cata energie nutritiva trebuie produsa pentru unitatea de masa a corpului omenesc si ce cantitati, din care substante trebuie puse in dotarea acestui corp.

Asa si proceseaza omul contemporan, doar ca nu prea asculta corpul de aceste recomandari si reactioneaza la modificarile echilibrului de substante si energii intr-un fel greu de anticipat. Fie ca se umfla in timpul celei mai severe diete si aceasta crestere corporala nu poate fi oprita cu nici un fel de ingradiri alimentare, fie, dimpotriva, omul nu reuseste nicidecum sa-si mareasca volumul chiar si la cea mai intensiva alimentare. Echilibrarea aportului de micro elemente si vitamine in organism a devenit un lucru de la sine inteles. Alte populatii s-au tinut cu portii reduse de hrana nediversificata si nu s-au grabit sa dispara de pe fata pamantului, pana cand reprezentantii unor populatii mult mai civilizate nu le-a explicat cat de mult si-au saracit viata prin absenta din ratia lor a multor produse - purtatoare de pretioase substante si energii.

El le-au daruit cu generozitate confratilor necivilizati cunostinte despre mijloacele de obtinerea energiei nutritive. Si iata ca de aici a inceput procesul de disparitie al acestor populatii o data cu pierderea propriului mod de viata lipsit de confirmarea stiintei si a parerii cuiva daca sunt suficiente vitamine in ratia de peste a populatiilor nordice sau in tsamp-ul tibetanilor gama completa de aminoacizi. Cantitatile de hrana utilizata, dupa marimea si relatia cu consumul energetic pentru miscarea fizica a populatiilor civilizate si a celor la care civilizatia a venit mai tarziu, se deosebesc si azi la fel de mult dar durata vietii, a perioadei active la reprezentantii uneia sau alteia dintre populatii, nu prea difera. Iata si intrebarea: nu cumva omul de astazi si-a concentrat atentia prea mult asupra formelor de energie nutritiva?

Chiar si omul absorbit de corpul fizic comuta uneori pe alte surse de energie exterioara. Vrea dintr-o data spectacol si se duce la teatru, la, film sau, in cel mai rau caz, la restaurant unde imbuibarea are alta coloratura emotionala decat in conditiile de acasa. Acesta este un alt spectru energetic, legat de lumea emotiilor umane. Ne-am apropiat de acel aspect al vietii omenesti pe care stiinta naturala nu l-a supus unei priviri prea insistente. De fapt, de privit a privit dar inca nu a constientizat natura energetica a emotiilor, probabil din cauza absentei unui purtator material vizibil al acestei energii. Sa-i lasam pe fizicieni cu joulii si kilocaloriile lor si - sa aruncam o privire in lumea emotiilor umane prin prisma conceptiilor energetice.

Nu, nu vom prelucra emotiile umane ca sa rezolvam probleme naturaliste: cate unitati de bucurie sunt necesare pentru a cunoaste fericirea. Sa urmarim omul in diverse situatii. Iata-l ca se duce la intalnire, plin de o asteptare fericita in fata evenimentului ce va urma sa se produca. intalnirea a fost planificata din timp, de aceea omul se pregateste pentru ea, se agita cu garderoba alegand accesoriile vestimentare. Energia i-a sugerat deja, fara sa se manifeste evident, ca daca nu va corespunde cravata stilului si gamei cromatice ale costumului, atunci nu se va resimti nici un confort in aceasta imbracaminte si nici nu se va crea impresia dorita. Si iata-l straduindu-se sa ia in considerare toate nuantele. Apoi alege indelung florile. Trandafirii sunt un pic prea festivi, garoafele prea obisnuite, crizanteme le, lalelele prea specifice, vor placea oare? Nu, mai bine totusi trandafiri - cu aceste flori delicate este greu sa gresesti. Dar ramane problema culorii! Rosii? Au o culoare excitanta, patimasa in insistenta ei agresiva prea sincera etalandu-si esenta inflacarata.

Portocaliul este mai delicat dar forta lui excitanta, haotica poate avea o influenta iritanta. Culoarea roz cu paloarea ei, va anihila desigur perseverenta agresiva a rosului. Sau galben? Usuratic si voios, o culoare superficial neobligatorie eliberand excentric orice directie. Sau poate sa prefere puritatea desavarsita a albului. in fapt albul contine totul de aceea este mereu altul si atat de profund. Florile au fost alese. Timpul nelinistit il grabeste: nu ai voie sa intarzii! Iar energia continua sa-l incerce pe om, indreptandu-l impotriva curentului lumesc principal. El merge la intalnire, in timp ce toti merg spre casa, el se grabeste dar nici omul muncii nu prea vrea sa zaca in mijloacele de transport cand simte ca se apropie de casa. in costumul impecabil calcat, cu o cravata vizibil asortata, cu flori in mana, eroul nostru se afunda in multimea incet curgatoare alcatuita din oameni obositi, usor sifonati de complicatiile zilnice, oameni ce-si dau o mare parte din energia fizica si emotionala activitatii preferate si se scurg acum intr-un singur flux catre principalele lor surse de energie: mancarea, televizorul, halatul si papuci ai casei. Eroul nostru este singur impotriva tuturor. Ei nu, are si el aliati care se misca in aceeasi directie, dar ce sanse au asa dispersati cum sunt in fata unitatii de monolit a suvoiului ce aduna resturile de energie in numele unui tel mult ravnit acasa la mancare si la fotoliul moale din fata televizorului. Aici incep schimburile energetice intensive.

N-a reusit sa se fereasca la timp si l-a atins pe careva cu umarul sau l-a calcat pe picior provocand un moment neplacut. Se isca tot felul de ganduri suparatoare despre cat de aglomerat este totusi metroul la noi si cat de indaratnici sunt oamenii. Gandurile au aparut si au zburat ducand in spatiul universal o particica din energia noastra Dar daca miscarea stangace de a ocoli un om ce mergea incet nu a provocat doar o atingere ci chiar o ciocnire? Asta nu se mai rezolva cu un „scuzati” incep explicatiile despre cine si cum se imbulzeste cu cravata la gat si florile in mana. Si se poate ca ceva sa se miste inauntru si sa iasa intr-o izbucnire necontrolata in lumea din afara sub forma de cuvinte sau chiar si actiune fizica… O a1tercatie scurta, obisnuita, pe care marea parte a martorilor nevinovati nici nu o baga in seama, alunecand pe langa, spre treburile lor. Dar cate schimbari a suferit eroul nostru: respiratia s-a intetit inima bate neregulat, sangele s-a urcat la cap, mainile tremura. Ce l-a adus pe om in starea aceasta? De unde a aparut toata aceasta energie care a facut sa fiarba sangele si unde s-a volatilizat cand combatantii s-au indepartat pe traiectoriile lor?

Sangele desigur ca se va linisti dar fortele au slabit si picioarele nu mai pasesc cu aceeasi vioiciune. Dupa toate legile fizicii omul n-a pierdut o cantitate semnificativa de energie - nici potentiala, nici cinetica si chiar fata arzand de manie nu a cedat aerului atatea raze calorice incat organismul sa resimta un consum notabil. Si, totusi, s-a constatat ca o inrautatire reala a starii generale s-a petrecut. Omul de stiinta va spune: "Hormonii, dupa comanda sistemului nervos central, eliberati in sange, au declansat aceste consumuri energetice". Fie si hormonii, dar energia unde pleaca? Iar sistemul nervos central de unde a luat energia pentru izbucnirile, fluxurile sale? Sa-l lasam pe eroul nostru, el macar a inaintat putin clarificand situatia cu oponentii sai, dar iata alt personaj.

Omul si-a petrecut intreaga zi la masa de lucru, cu stiloul in mana, acoperind coli de hartie cu un scris compact. La sfarsitul zilei de munca a obosit in asa hal de parca ar fi mutat cu mana o tona de carbune. Aici ce fel de hormoni au actionat? Si omul a muncit intr-adevar, nu o singura viata si-a petrecut in ganduri si emotii, pana a aparut pe hartie textul dorit.