Cand o persoana se duce la doctor si spune: „Aud o voce capul meu", probabil ca va fi trimisa la psihiatru. Cert este intr-un mod foarte asemanator, aproape toata lumea aude una sau mai multe voci in cap tot timpul: gandurile involuntare in legatura cu care nu va dati seama ca aveti puterea de a le opri. Monologuri si dialoguri continue. Probabil ca ati intalnit pe strada „nebuni" care vorbesc fara oprire, cu voce tare sau mormaind in barba. Ei bine, acest lucru nu difera foarte mult de ceea ce faceti voi insiva si toti semenii „normali", cu exceptia faptului ca nu vorbiti cu voce tare.
Vocea comenteaza, speculeaza, compara, judeca, se plange, accepta sau respinge etc.
Ea nu este neaparat relevanta pentru situatia in care va aflati in acel moment; poate trecutul recent sau indepartat, poate repeta sau imagina posibile situatii viitoare. isi imagineaza deseori lucruri negative finaluri nedorite; acest lucru este numit „ingrijorare", uneori, aceasta banda de magnetofon care zbarnaie in fundal este insotita de imagini sau „filme mentale". Chiar daca va este relevanta pentru situatia curenta, ea va fi interpretata in termenii trecutului; pentru ca vocea apartine mintii noastre conditionate, care este rezultatul istoriei noastre de viata, dar al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am mostenit. Asa ca voi priviti si evaluati prezentul prin prisma trecutului si obtineti o perspectiva total eronata asupra lui. Nu de putine ori, vocea este cel mai aprig dusman al vostru.
Multi oameni au in minte un tiran care ii ataca si ii pedepseste continuu, acaparandu-le mare parte din energia vitala. El este cauza nefericirii si a suferintei neexprimate, si chiar a bolii.Vestea buna este ca va puteti elibera de mintea voastra.
Aceasta este singura eliberare autentica. Puteti face primul pas chiar acum. incepeti sa va ascultati vocea care vorbeste in capul vostru cat puteti de des. Acordati o atentie deosebita gandurilor repetitive sau tiparelor de gandire; poate ca aceste vechi discuri de gramofon vorbesc in capul vostru de ani intregi. Iata ce inteleg eu prin „observarea ganditorului" — este un alt fel de a spune: asculta-ti vocea mintii, acolo ca spectator, ca martor.
Cand va ascultati vocea mintii, incercati sa fiti impartial. Adica nu o judecati. Nu judecati si nu condamnati ceea ce auziti, pentru ca asta ar insemna ca aceeasi voce a intrat din nou pe usa din spate. Va veti da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultand-o, urmarind-o. Constientizarea faptului ca eu sunt — acest sentiment al propriei prezente — nu este un gand. El vine de undeva de dincolo de minte. Asa ca, atunci cand ascultati un gand, constientizati nu numai gandul, ci si propria voastra prezenta ca martor al gandului. In felul acesta, a aparut o noua dimensiune a constiintei. in timp ce va ascultati gandul, simtiti o prezenta constienta — sinele vostru profund — ca si cum s-ar afla dincolo de gand sau dedesubtul lui, orice-ar insemna asta. Atunci gandul isi pierde puterea asupra voi si incepe cu repeziciune sa slabeasca in intensitate, in forta, pentru ca nu mai continuati sa incarcati mintea cu energie prin identificarea cu el. Acesta este inceputul sfarsitului gandirii involuntare si compulsive. Cand un gand cedeaza, veti resimti o discontinuitate in fluxul mental — un hiat al non-mintii. La inceput, aceste intervale vor fi scurte, poate de cateva secunde, dar treptat ele se vor prelungi. Cand vor aparea astfel de intervale, veti simti o lumina, o liniste si pace interioare.
Acesta este inceputul starii naturale de traire a unitatii cu Fiinta, senzatie care, de obicei, este ascunsa de minte. Exersand, sentimentul de liniste si pace se va aprofunda. De fapt, profunzimea lui nu are limite. Veti simti si o subtila senzatie de bucurie care urca din adancul vostru: bucuria de a trai. Nu este o stare asemanatoare cu transa. Deloc. Aici nu e vorba de o pierdere a constiintei. Este exact opusul transei. Daca pretul pacii ar fi scaderea nivelului constiintei, iar pretul calmului— o scadere a vitalitatii si a vitezei de reactie, atunci aceste lucruri nu ar merita dobandite. in aceasta stare de conectare interioara sunteti mult mai alert si mai treaz de toate - in momentele de identificare cu mintea. Sunteti in intregime prezent. Aceasta mareste frecventa vibratiei campului energetic care da viata corpului fizic. Pe masura ce patrundeti mai adanc in aceasta zona a „non-mintii", cum i se spune uneori in Orient, castigati o stare de constiinta pura. in aceasta stare, va simtiti propria prezenta cu oasemenea intensitate si bucurie, incat orice gand, orice emotie, intregul corp fizic si toata lumea externa devin relativ lipsite de importanta in comparatie cu trairea.
Totusi, nu este o stare egoista, ci una total altruista. Va conduce dincolo de ceea ce ati crezut pana acum ca este „sinele propriu". Aceasta prezenta sunteti esentialmente voi si, in acelasi timp, inimaginabil mai mult decat voi. Ceea ce incerc sa va impartasesc aici poate parea paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu exista niciun alt mod in care as putea exprima aceste lucruri in loc sa „observati ganditorul", puteti crea voi insiva un gol in fluxul gandirii, pur si simplu concentrandu-va atentia asupra Clipei de acum. Deveniti intens constient de momentul prezent. Este un lucru care va va aduce o profunda satisfactie. Astfel, va indepartati constiinta de activitatile mintii si creati un hiatus al non-mintii, in care sunteti extrem de alert si constient, insa fara sa ganditi. Aceasta este esenta meditatiei. in viata cotidiana, puteti face acest exercitiu oprindu-va la orice activitate de rutina care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordandu-i toata atentia voastra, astfel incat sa devina un scop in sine. De exemplu, de cate ori coborati si urcati scarile acasa sau la locul de munca, fiti extrem de atent la fiecare pas, la fiecare miscare, chiar si la respiratie.
Fiti total prezent. Sau cand va spalati pe maini, fiti atent la toate informatiile senzoriale asociate cu aceasta activitate: sunetul si felul in care simtiti apa, miscarile mainilor, mirosul sapunului s.a.m.d. Ori atunci cand va urcati in masina, dupa ce inchideti portiera, opriti-va pentru cateva secunde si observati-va respiratia. Constientizati senzatia calma, dar intensa a prezentei. Exista un singur criteriu sigur in functie de care va puteti masura succesul in aceasta activitate: gradul in care simtiti pacea interioara.
No comments:
Post a Comment