Vanzatorii ambulanti

De la o vreme, vad ca nu mai exista. Si-or fi dat si ei seama ca nu prea le mai merge. Dar imi amintesc, de parca era ieri perioada cand veneau astia la usa, daca nu zilnic, cel putin de doua ori pe saptamana. Si le mergea papagalul de nu puteai sa-i urmaresti. Eu mereu eram incantata de produse. Si chiar, credeam ce ziceau aia acolo.
 

Noroc cu tata. El le mai taia din elan si ne zicea ca aia fac ce fac doar ca sa-si vanda produsul. Nu se face nici mancarea singura daca ai cumparat oala rosie cu maner aurit si nici daca ai cumparat aspiratorul de 1 kg. Casa nu se va curata singura niciodata. Insa, la un moment dat tot am muscat-o.

 A venit unul din asta la noi la usa. Si cum tata avea probleme cu spatele, mama s-a lasat convinsa si de vanzatorul ala, si de noi. Si ce a cumparat? Simplu o oala de 2 lei, care vezi doamne facea cartofii prajiti fara ulei. Nu era adevarat. Trebuia sa pui jumate de sticla de ulei sa iti iasa cartofii. Mai era un set de cutite, cu care puteai sa tai si-n piatra. Evident nici asta nu era adevarta. De cum am taiat prima felie de paine, s-a rupt cutitul. Si de fapt, ce o interesa pe mama, o perna cu nush ce plante miraculoase, care iti ia durerea de spate cu mana.
 

Le-a cumparat saraca mama, insa cu ce pret. Tata nu i-a mai vorbit o saptamana fiindca a dat o gramada de bani pe niste chilipiruri. De atunci mama nu a mai cumpart nimic de la vanzatori astia cu papagalul mare, si nici nu ii mai lasa sa ii arate nici un produs. Nu de alta dar femeia tot femeie ramane.