Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului....si sistemului tot atat de mult. Desi, acesta din urma se misca prea greu pentru sutele de vieti romanesti, suntem monopolizati si condamnati la munca silnica pentru el. Urmeaza sa citim in paginile de anunturi gratuite: ”rugam poporul sa nu se imbolnaveasca intrucat nu mai sunt paturi libere in spitale sau aparatura necesara pentru tratament”, „rugam poporul sa-si tina copiii acasa întrucat cadrele didactice au emigrat peste hotare”, rugam oamenii strazii sa tina post intrucat am ramas fara cartofi in adaposturi”, „rugam bisericile sa nu mai tina slujbele intrucat nu sunt suficiente locuri de parcare pentru enoriasi. ”
Noroc cu site-urile de anunturi gratuite, caci aici se poate posta orice, inclusiv aceasta criza acuta de pragmatism. Recunosc un idealism: am 30 de ani, traiesc intr-o societate parvenita dar sunt romanul absolut. Sunt mandria mamei mele, vand si cumpar oportunitati iar norocul meu este ca pot face asta gratis. Mi-am lasat gandurile sa treaca prin saptamana patimilor si am experimentat accidentul metafizic de a incremeni spre nicaieri caci nicaieri este tara tuturor posibilitatilor.
Nici o provocare nu este prea mare. Imagineaza-ti cum este sa detii un spatiu doar al tau în care incepe magia si poti obtine orice vrei. Important este sa te lasi ajutat: de cei din jur, de anunturi gratuite ce vin cu perspective, de bani europeni, de idei infaptuite pentru tine, de sugestii si planuri, de orice. „Orice” este reteta potrivita daca isi gaseste echilibrul in viata ta, iar anuntul este replica încercarii de a fi compatibil cu un trai decent. Pretul corect se invata din cautari, experienta se dobandeste prin incercari iar idealismul trebuie completat de pragmatism.
Avem calitatea de martor a experientelor celor din jur asa ca trebuie sa profitam cat mai mult de acest lucru si sa ne acordam perspective diversificate.
No comments:
Post a Comment