Mărul otrăvit

Aşteptând să ningă… ca să las în spate un oraş gri.

   “Mai ţineţi minte mărul din care a muşcat Albă-ca-zăpada? zise Liliana. Era un măr frumos, strălucitor şi când a muşcat din el i s-a părut delicios. Cu toate astea, era un măr otrăvit.” Câţi, dintre noi, nu am muşcat, la un moment dat dintr-un măr otrăvit?  Şi câţi, dintre noi, nu ştim măcar o poveste despre un fruct stricat şi veninul pe care ni l-a lăsat în inimă?

   Nu ştiu ce capitol e, dar am ajuns la pagina 111. Şi-mi place. Cât despre mine? Sunt zile în care mă cufund în cărţi, filme şi muzică. Artă le numesc eu. Mă scald într-o reverie continuă… Lumea nu există în momentele când degust Arta. Exist decât eu şi puterile mele. Aş fi incapabilă să supravieţuiesc lumii fără momentele în care mă abandonez în favoarea Artei.

     Roşu Coral şi Agnes Obel (Riversde).